Gheorghe șincai, unul dintre cei mai importanți membri ai școlii Ardelene, personalitate de marcă a culturii românești prin erudiția sa și prin acțiunile puse în slujba educării marii mase a populației, s-a născut în localitatea Râciu de Câmpie din Scaunul Mureș. și-a început studiile la Colegiul Reformat din Tîrgu-Mureș împreună cu profesorul Tóth Kovászani, a cărui amintire o va păstra toată viața. Între anii 1768 și 1772 frecventează cursurile Seminarului Iezuit din Cluj-Napoca. Urmează în formarea sa scolastică un an petrecut la Gimnaziul Piarist din Bistrița. Studiile doctorale le face la Colegiul De Propaganda Fide din Roma, unde pleacă împreună cu Petru Maior și unde va rămâne până în 1779. Activează acum ca bibliotecar al Colegiului, având astfel acces la un număr foarte mare de documente, ceea ce îi va permite realizarea de ample cercetări în legătură cu originea și trecutul poporului român, fundamentându-și teoria latinității acestuia. La Roma obține doctoratul în filosofie și teologie. Între 1779 și 1780 studiază la Viena dreptul public și bisericesc. Reîntors în țară va ocupa postul de profesor la Gimnaziul din Blaj, iar din 1884 va fi director al învățământului greco-catolic din Transilvania, contribuind în această calitate la înființarea foarte multor școli confesionale în mediul rural și traducând materialele didactice fundamentale. Cariera sa este întreruptă în 1794 când va fi închis pentru un an de zile la închisoarea din Aiud din cauza unor intrigi. șirul întâmplărilor nefaste continuă cu pierderea unor procese legate de averea de la Râciu de Câmpie, moștenire de familie, care atrage după sine și pierderea siguranței materiale. Între 1797 și 1803, șincai devine profesorul particular la copiilor contelui Daniel Vass din Å¢aga (jud. Cluj), apoi lucrează ca și corector al publicațiilor în limba română pentru Muzeul Diplomatic, Istoric și Juridic al lui Martin Gheorghe Kovachich din Buda. Spre sfârșitul vieții se retrage la Sinea, aflată pe teritoriul Sloveniei de astăzi, unde este găzduit de copiii contelui Vass, foștii săi elevi și unde va rămâne până la stingerea sa din viață, la data de 2 noiembrie 1816. Legăturile pe care le are cu orașul Tîrgu-Mureș sunt destul de puține după anii copilăriei. În anul 1895, după ce iese din închisoarea de la Aiud, șincai se află pentru un timp la Râciu de Câmpie, la surorile sale, de unde se deplasează și la Tîrgu-Mureș. Documentele vremii consemnează un proces pe care îl intentează pentru furt, gazdei la care înnoptează în data de 2 decembrie 1795. După o judecare de doi ani, pierzând procesul, șincai nu se va mai întoarce în oraș.                                                                                 *** Activitatea intelectuală și studiile pe care le realizează de-a lungul vieții fac din Gheorghe șincai un om de cultură polivalent, în conformitate cu spiritul iluminismului care domina epoca în care a trăit. A fost istoric, pedagog, teolog și lingvist. Printre cele mai importante lucrări ale sale se numără: „Hronica românilor și a mai multor neamuri în cât au fost ele amestecate cu românii, cât lucrurile, întâmplările și faptele unora față de ale altora nu se pot scrie pre înțeles, din mai multe mii de autori, în cursul a treizeci și patru de ani culese”, „Elementa linguae daco-romanae sive valachie”, scrisă în colaborare cu Samuel Micu, „Catehismul cel mare cu întrebări și răspunsuri alcătuit și întocmit pentru folosul și procopseala tuturor școalelor normalicești a neamului românesc” sau „Învățătură firească spre surparea superstiției norodului”. Bibliografie: Traian Popa, Monografia orașului Tîrgu-Mureș, Fundația Culturală "Vasile Netea", 2005 (prima ediție 1932), pp. 272-277. Melinte șerban, Cultura mureșeană în memoria cărților, Ed. Ardealul, Tîrgu-Mureș, 2006, pp. 9-25. Autor: Maria Orosan-Telea