Biserica ortodoxă din Iernut a fost construită între anii 1928-1930 în stil neobizantin. Planul adoptat de către inginerul Koloman Petrovici din Tîrgu-Mureș este cel în cruce greacă, cu o cupolă centrală de mari dimensiuni, așezată pe o bază hexagonală, și două turnuri care flanchează intrarea. Edificiul impozant are pe trei dintre laturile sale frontoane triunghiulare, cel de pe fațada principală fiind mai bine evidențiat prin cornișa puternică care îl delimitează. Unele elemente arhitecturale de factură românească se întâlnesc în cazul portalului principal. Acesta are o deschidere semicirculară și două coloane adosate, scurte și groase, surmontate de capiteluri corintice.  Ferestre din partea superioară a turnurilor precum și cele de pe tamburul cupolei sunt grupate câte trei și despărțite prin colonete cu capiteluri ionice. La nivelul fațadelor laterale se întâlnește o altă tipologie de aranjare a ferestrei în ansamblul arhitecturii. Cele trei ferestre, cea din mijloc fiind mai înaltă, sunt încadrate într-o arcadă semicirculară oarbă. Biserica a suportat reparații majore în perioada 1967-1968. Sub conducerea preotului paroh Florea Ioan și a epitropului Ioan Marcu. Acum au fost reparați pereții exteriori și acoperișul. Iconostasul datează din anul 1934, fiind sculptat de Gheorghe Halasz și pictat de Septimiu Marian, ambii din Blaj. Actuala pictură interioară datează din anul 1978 și a fost realizată de pictorul Dioaconu Ioan din Râmnicu Vâlcea. După repictare, biserica a fost sfințită de episcopul Emilian al Alba Iuliei, la 15 octombrie 1978. Bibliografie:

Gheorghe Andreica, Iernut. Însemnări monografice (1948-2007), Ed. Nico, 2007

Autor: Maria Orosan-Telea