Interviu cu Radu Florea
14.06.10 | Dialoguri online RO
“Până la urmă asta suntem cu toții, ființe cu har divin, însă nu toți am ajuns la momentul conștientizării permanente a acestei stări de a fi” (Radu Florea)
Caffe galeria de artă Artemis din Tîrgu-Mureș găzduiește luni, 14 iunie 2010, ora 18.00, vernisajul expoziției de pictură „Înapoi spre lumină”, a artistului plastic tîrgumureșean Radu Florea.
"Înapoi spre lumină" este titlul expoziției la care lucrezi. Dincolo de importanța luminii în arta plastică, în cazul acestui vernisaj bănuiesc rolul luminii ascunde și alte valențe. Care ar fi acelea?
Sunt valențe spirituale, descătușate în sufletul meu după o experiență traumatizantă cu sănătatea, acum doi ani de zile, din care puteam să nu mai ies, încoace, înspre această lume. A fost să fie înapoi spre lumina divină, solară a Creatorului, tot aici, pe pământ. Renașterea de care vorbesc, gradul ridicat de conștientizare a eului propriu ca suflet solar în lumina existenței de fiecare clipă, m-a determinat să încerc o exorcizare în tărâm plastic, cu mijloacele care îmi sunt la îndemnă - pictura de șevalet deocamdată -, a gestului posibilei renașteri din mine înspre exterior, exterior neînsemnând- în cazul expoziției de față - neapărat un public consumator de artă, ci mai mult o direcție emergentă, un mesaj de redevenire conștientă a sinelui în dimensiunea sa dominantă spirituală, singura de altfel care ne salvează în haosul ăsta material, consumist, al unor valori răsturnate, nu doar, social, cultural ci și în plan individual. Este seria Ikarus, de cinci lucrări – de fapt, centrul de greutate al expoziției - realizate în 2009-2010, unde legendarul zburător către divinul solar, nu se prăbușește când i se topesc aripile, ci se integrează în energia solară, de fapt divină a creației, devenind una cu Creatorul suprem. Până la urmă asta suntem cu toții, ființe cu har divin, însă nu toți am ajuns la momentul conștientizării permanente a acestei stări de a fi.
Cu "Etape.20" treceai în revistă bornele pe care le-ai trecut din punct de vedere al activității tale plastice. Ce aduce nou această expoziție în drumul tău artistic?
Tocmai această calitate eterică, această dimensiune spirituală, sufletească, pe care încă nu știu dacă am reușit s-o redau plastic suficient de bine, mai bine încă o simt în mine și poate că va ieși la suprafață, mai plenar și mai profund în același timp, ceva mai încolo. Mai e oricum de lucru la expresia grafică, încă oscilez între linie și culoare, nu am găsit un raport care să mă satisfacă, apoi vine și gestualitatea tușei în momentul lucrului pe care nu vreau s-o omor cu prea multă rațiune sau analiză, deocamdată o las să se întâmple pe pânză, sunt mulțumit așa.
știu că ai fost de curând într-o tabără de creație în Franța. Există diferențe între percepția artei acolo față de România?
Arta e la ea acasă în Franța și totuși scara valorică a stilurilor e foarte permisivă, mergând de la diletanți și kitsch pe stradă sau pe podurile Senei, până la avangardă pe Rue de la Seine, în galeriile private de acolo, sau la Centrul Pompidou de artă modernă contemporană. Nivelurile de percepție sunt de asemenea variate și corespunzătoare unui public eterogen, o mixtură turistico- autohtonă de cetățeni maghrebieni ajunși parizieni, prin emigrare din fostele colonii franceze africane; acum la a doua sau a treia generație, viețuind odată cu orașul printre certe opere de artă expuse în spațiul public al parcurilor și piețelor de mall, în grădinile Tuilleries sau Sacre-Coeur, sau în Place de la Halle, parcă fără să conștientizeze impactul social și cultural al acestora. Au și ei maneliștii lor … .
Cum vezi relația amator-profesionist în artă?
Nu e o relație, un raport, este un prag, a cărui trecere nu ți-o asigură automat obținerea unui diplome. Atunci devii diplomat, licențiat, nu neapărat artist, pictor în cazul meu. Îmi doresc să fiu pictor. Profesionalismul ți-l dă studiul individual, lucrul neîncetat, rumegarea ideilor, iar puterea de sinteză a temei ori a ideii abordate și capacitatea de transmitere a mesajului plastic se consolidează în timp. Sunt necesare expozițiile, pentru că deși astăzi există riscul contactului cu un public neavizat, prin lumea multă de la deschidere - colegi, prieteni, familie - se mai strecoară și opinenți de calibru, de la care o părere bună, rea, poate face mai mult decât tot vernisajul. Un șut în fund un pas în față, nu!?
Ce presupune condiția de artist plastic în România anului 2010. Poate fi ea suficientă?
Presupune un fel de a fi, de a simți, mai sensibil decât restul lumii, curajul de îți asuma libertatea de a te afișa așa cum simți, asta comportamental, social. Artistic vorbind, presupune muncă cu grămada, spirit viu, iscoditor, desigur talent, dar și șansa de a întâlni oameni potriviți la momentul potrivit al ascensiunii proprii. Mai ales atunci când ești ros de îndoiala propriilor căutări. Chestia cu cota de piață încă nu mi-e clară în România, cine o stabilește, cine deține unitatea de măsură, creatorul sau criticul? Condiția de artist mai presupune, nu o dată, situații în care ești catalogat pragmatic ca-n marketing că se poartă să fii văzut ca o marfă, de genul…vinzi ceva, îți iese ceva din tot efortul și investiția asta sau nu…?! Asta-i cea mai mare prostie, pentru că a fi artist - oriunde în lume - e manifestarea felului tău de a fi, nu doar în fața șevaletului, sau a lucrării, ci și în societate, printre valorile ei bune, rele, cum or fi la momentul trecerii tale pasagere prin această viață. Poți prinde vremuri prospere și să nu fi decât un artist mediocru, fără probleme de conștiință artistică, plastică, sau poți fi genial și înaintea vremurilor tale ca van Gogh, și atunci iarăși ai o problemă cu timing-ul, nu?! E relativă chestia cu condiția artistului, aici ar trebui și statul, societatea să protejeze ființele astea sensibile un pic, că nu-i meserrie de rutină, e chemare, ori o ai, ori nu.
Pentru cine pictează Radu Florea și care ar fi prototipul "consumatorului" ideal al lucrărilor sale?
Radu Florea pictează pentru sine, dar pentru că se bucură de asta când o face - este așa de bine să fii viu, alive and kickin”™ cum zice anglofilul din mine - atunci simte nevoia ca un copil să arate și celorlalți ce-a făcut și atunci, poate că are și el “fanii” lui….ha. ha .ha!!! Consumatorul meu trebuie să fie ca mine, hedonist, dependent de viață până în straturile ei cele mai înalte, sau măcar îndrăgostit de energia culorii celei mai curate, de galbenul soarelui care dă viață și redă viață, de verdele smarald și răcoros al pădurii de brad, de albastrul de nepătruns al oceanului planetar, de roșul permanent al dragostei totale, de negrul care dă contur liniei și de albul orbitor al luminii sufletești!
Despre Radu Florea
S-a născut la data de 3 septembrie 1963, în municipiul Tîrgu-Mureș. A fost ofițer de marină între anii 1985 - 1992 în flota comercială ,,Navrom” Constanța. În prezent, este redactor la Radio Tîrgu-Mureș din cadrul Societății Române de Radiodifuziune, din iunie 1993. Este membru al Asociației Artiștilor Plastici Mureș din 1989. Începând cu anul 2001, a organiazat expoziții personale la galeriile: Radio Târgu-Mureș, ,,Recurs”, ,,Cuvântul liber”, Teatru74, BCR Central, Cetatea Sighișoarei și în localití£țile, Cluj, Târnăveni, Luduș, Reghin și Cund. Participă la taberele de creație, pictură în ulei pe pânză, din localitățile: Sovata, Cund, Deda, Berghia și șincai. Este prezentat în presa locală ,,Cuvântul liber”, ,,24 de ore mureșene” și la Televiziunea Tîrgu-Mureș. Tehnica: pictură în ulei pe pânză
Interviu realizat de Laurențiu Blaga
Caffe galeria de artă Artemis din Tîrgu-Mureș găzduiește luni, 14 iunie 2010, ora 18.00, vernisajul expoziției de pictură „Înapoi spre lumină”, a artistului plastic tîrgumureșean Radu Florea.
"Înapoi spre lumină" este titlul expoziției la care lucrezi. Dincolo de importanța luminii în arta plastică, în cazul acestui vernisaj bănuiesc rolul luminii ascunde și alte valențe. Care ar fi acelea?
Sunt valențe spirituale, descătușate în sufletul meu după o experiență traumatizantă cu sănătatea, acum doi ani de zile, din care puteam să nu mai ies, încoace, înspre această lume. A fost să fie înapoi spre lumina divină, solară a Creatorului, tot aici, pe pământ. Renașterea de care vorbesc, gradul ridicat de conștientizare a eului propriu ca suflet solar în lumina existenței de fiecare clipă, m-a determinat să încerc o exorcizare în tărâm plastic, cu mijloacele care îmi sunt la îndemnă - pictura de șevalet deocamdată -, a gestului posibilei renașteri din mine înspre exterior, exterior neînsemnând- în cazul expoziției de față - neapărat un public consumator de artă, ci mai mult o direcție emergentă, un mesaj de redevenire conștientă a sinelui în dimensiunea sa dominantă spirituală, singura de altfel care ne salvează în haosul ăsta material, consumist, al unor valori răsturnate, nu doar, social, cultural ci și în plan individual. Este seria Ikarus, de cinci lucrări – de fapt, centrul de greutate al expoziției - realizate în 2009-2010, unde legendarul zburător către divinul solar, nu se prăbușește când i se topesc aripile, ci se integrează în energia solară, de fapt divină a creației, devenind una cu Creatorul suprem. Până la urmă asta suntem cu toții, ființe cu har divin, însă nu toți am ajuns la momentul conștientizării permanente a acestei stări de a fi.
Cu "Etape.20" treceai în revistă bornele pe care le-ai trecut din punct de vedere al activității tale plastice. Ce aduce nou această expoziție în drumul tău artistic?
Tocmai această calitate eterică, această dimensiune spirituală, sufletească, pe care încă nu știu dacă am reușit s-o redau plastic suficient de bine, mai bine încă o simt în mine și poate că va ieși la suprafață, mai plenar și mai profund în același timp, ceva mai încolo. Mai e oricum de lucru la expresia grafică, încă oscilez între linie și culoare, nu am găsit un raport care să mă satisfacă, apoi vine și gestualitatea tușei în momentul lucrului pe care nu vreau s-o omor cu prea multă rațiune sau analiză, deocamdată o las să se întâmple pe pânză, sunt mulțumit așa.
știu că ai fost de curând într-o tabără de creație în Franța. Există diferențe între percepția artei acolo față de România?
Arta e la ea acasă în Franța și totuși scara valorică a stilurilor e foarte permisivă, mergând de la diletanți și kitsch pe stradă sau pe podurile Senei, până la avangardă pe Rue de la Seine, în galeriile private de acolo, sau la Centrul Pompidou de artă modernă contemporană. Nivelurile de percepție sunt de asemenea variate și corespunzătoare unui public eterogen, o mixtură turistico- autohtonă de cetățeni maghrebieni ajunși parizieni, prin emigrare din fostele colonii franceze africane; acum la a doua sau a treia generație, viețuind odată cu orașul printre certe opere de artă expuse în spațiul public al parcurilor și piețelor de mall, în grădinile Tuilleries sau Sacre-Coeur, sau în Place de la Halle, parcă fără să conștientizeze impactul social și cultural al acestora. Au și ei maneliștii lor … .
Cum vezi relația amator-profesionist în artă?
Nu e o relație, un raport, este un prag, a cărui trecere nu ți-o asigură automat obținerea unui diplome. Atunci devii diplomat, licențiat, nu neapărat artist, pictor în cazul meu. Îmi doresc să fiu pictor. Profesionalismul ți-l dă studiul individual, lucrul neîncetat, rumegarea ideilor, iar puterea de sinteză a temei ori a ideii abordate și capacitatea de transmitere a mesajului plastic se consolidează în timp. Sunt necesare expozițiile, pentru că deși astăzi există riscul contactului cu un public neavizat, prin lumea multă de la deschidere - colegi, prieteni, familie - se mai strecoară și opinenți de calibru, de la care o părere bună, rea, poate face mai mult decât tot vernisajul. Un șut în fund un pas în față, nu!?
Ce presupune condiția de artist plastic în România anului 2010. Poate fi ea suficientă?
Presupune un fel de a fi, de a simți, mai sensibil decât restul lumii, curajul de îți asuma libertatea de a te afișa așa cum simți, asta comportamental, social. Artistic vorbind, presupune muncă cu grămada, spirit viu, iscoditor, desigur talent, dar și șansa de a întâlni oameni potriviți la momentul potrivit al ascensiunii proprii. Mai ales atunci când ești ros de îndoiala propriilor căutări. Chestia cu cota de piață încă nu mi-e clară în România, cine o stabilește, cine deține unitatea de măsură, creatorul sau criticul? Condiția de artist mai presupune, nu o dată, situații în care ești catalogat pragmatic ca-n marketing că se poartă să fii văzut ca o marfă, de genul…vinzi ceva, îți iese ceva din tot efortul și investiția asta sau nu…?! Asta-i cea mai mare prostie, pentru că a fi artist - oriunde în lume - e manifestarea felului tău de a fi, nu doar în fața șevaletului, sau a lucrării, ci și în societate, printre valorile ei bune, rele, cum or fi la momentul trecerii tale pasagere prin această viață. Poți prinde vremuri prospere și să nu fi decât un artist mediocru, fără probleme de conștiință artistică, plastică, sau poți fi genial și înaintea vremurilor tale ca van Gogh, și atunci iarăși ai o problemă cu timing-ul, nu?! E relativă chestia cu condiția artistului, aici ar trebui și statul, societatea să protejeze ființele astea sensibile un pic, că nu-i meserrie de rutină, e chemare, ori o ai, ori nu.
Pentru cine pictează Radu Florea și care ar fi prototipul "consumatorului" ideal al lucrărilor sale?
Radu Florea pictează pentru sine, dar pentru că se bucură de asta când o face - este așa de bine să fii viu, alive and kickin”™ cum zice anglofilul din mine - atunci simte nevoia ca un copil să arate și celorlalți ce-a făcut și atunci, poate că are și el “fanii” lui….ha. ha .ha!!! Consumatorul meu trebuie să fie ca mine, hedonist, dependent de viață până în straturile ei cele mai înalte, sau măcar îndrăgostit de energia culorii celei mai curate, de galbenul soarelui care dă viață și redă viață, de verdele smarald și răcoros al pădurii de brad, de albastrul de nepătruns al oceanului planetar, de roșul permanent al dragostei totale, de negrul care dă contur liniei și de albul orbitor al luminii sufletești!
Despre Radu Florea
S-a născut la data de 3 septembrie 1963, în municipiul Tîrgu-Mureș. A fost ofițer de marină între anii 1985 - 1992 în flota comercială ,,Navrom” Constanța. În prezent, este redactor la Radio Tîrgu-Mureș din cadrul Societății Române de Radiodifuziune, din iunie 1993. Este membru al Asociației Artiștilor Plastici Mureș din 1989. Începând cu anul 2001, a organiazat expoziții personale la galeriile: Radio Târgu-Mureș, ,,Recurs”, ,,Cuvântul liber”, Teatru74, BCR Central, Cetatea Sighișoarei și în localití£țile, Cluj, Târnăveni, Luduș, Reghin și Cund. Participă la taberele de creație, pictură în ulei pe pânză, din localitățile: Sovata, Cund, Deda, Berghia și șincai. Este prezentat în presa locală ,,Cuvântul liber”, ,,24 de ore mureșene” și la Televiziunea Tîrgu-Mureș. Tehnica: pictură în ulei pe pânză
Interviu realizat de Laurențiu Blaga
