Interviu cu Bogdan Suceavă
27.06.10 | Dialoguri online RO
„Mai importantă este opinia publicului neimplicat în viața literară, a consumatorului cinstit de literatură care nu este jucător al mediului literar.” Bogdan Suceavă
Bogdan Suceavă, ești la Tîrgu-Mureș, în turneul de promovare al romanului „Venea din timpul diez”. Cum ți se pare Transilvania?
În Tîrgu-Mureș am fost ultima oară acum 28 de ani. În Transilvania am fost până acum la Cluj-Napoca, la Oradea, la Timișoara unde am avut ocazia să fac lansări în librărie, să vorbesc cu reprezentanți ai mass-media, să vorbesc cu studenții de la facultățile de litere. Am avut ocazia să văd studenți care scriu lucrări de master sau chiar și de doctorat pe baza unora dintre scrierile mele. A fost o experiență cu totul specială pentru că iau lucrurile astea foarte în serios chiar dacă este vorba despre comedie. Mă interesează foarte mult ce se spune în spațiul universitar. În acest sens, mi se pare că cele mai serioase lucrări se realizează în Transilvania.
Unde crezi că romanul „Venea în timpul diez” este receptat cel mai bine, în Sud, În Transilvania sau în Moldova?
Este receptat bine în toate locurile în care se poate râde despre lucrurile politice din București. La Iași sigur se râde foarte bine despre asta. Se râde foarte bine despre nebunia bucureșteană în toate locurile. Cineva m-a întrebat dacă ăsta este motivul pentru care nu este nicio lansare în București. Este o lansare și la București, vom vorbi în haosul de la Bookfest, haos în care bineînțeles, se vor spune lucruri pe care nimeni nu le va auzi. Face parte cumva din ambientul acestui roman.
S-a scris foarte mult în presa culturală, încă de la prima ediție despre „Venea în timpul diez”. Cum ai comenta receptarea cărții tale pentru că sunt sigur că ai urmărit-o cu atenție?
Îmi aduc aminte că Liviu Antonesei a declarat că a fost surprins de cartea asta. Au fost cu totul vreo 40 de cronici la prima ediție. Săptămâna trecută, Observatorul cultural a publicat vreo trei articole despre asta. Dacă ar fi să menționez care au fost cronicile care mi-au plăcut cel mai mult mă opresc la cronica foarte analitică a Sandei Cordoș apărută în Vatra, probabil prin 2005 sau 2006. Paul Cernat a scris o cronică foarte interesantă fi foarte analitică în Observatorul cultural, în 2006. Există comentarii recente ce aparțin lui Cătălin Sturza, lui Andrei Simuț. Au apărut cronici foarte bune (prin asta înteleg o înțelegere bună a cărții, a decriptării intenției literare), au fost însă și comentatori care au înțeles greșit cartea, care au citit foarte repede și au încercat să folosească o metodă de citire rapidă și asta nu servește foarte mult cauzei literaturii. În general, această carte a fost ferită de intervenții de acest fel.
Care sunt proiectele tale literare viitoare, atât cât poți să anticipezi din ele?
Anul acesta se află în pregătire la Polirom romanul „Noaptea când cineva a murit pentru tine” care nu este o comedie, ci care istorisește un episod din noaptea de 25 decembrie 1989 și cam ce s-a întâmplat atunci în jurul Universității București. A implicat multă documentare dar, în același timp, am folosit și foarte multe elemente autobiografice și ceea ce am văzut eu în București atunci. Proiecte de lungă durată am foarte multe dar probabil că le scriu și foarte încet. Îmi ia patru, cinci ani până termin o carte.
Ai un anumit public în minte atunci când scrii cărțile și cum îl regăsești, dacă îl regăsești, atunci când te întâlnești cu oamenii?
Mă gândesc în primul rând la prietenii mei, la foștii colegi de facultate care erau matematicieni dar citeau foarte mult. Cred că e adevărat ce zicea săptămâna trecută Liviu Antonesei care, povestind despre turneul lui Cătălin Dorian Florescu în România, spunea că este foarte bine pentru un autor român care trăiește în alt loc să se întâlnească cu publicul român și să îl privească în ochi. În sensul de a-l asculta întrebările, de a dialoga, de la studenți până la critici, de a vedea exact cum sunt lucrurile percepute. Dar și mai importantă este opinia publicului neimplicat în viața literară, a consumatorului cinstit de literatură care nu este jucător al mediului literar. În acest caz nu este vorba despre vânzări, despre premii, despre toată această logistică din spatele literaturii. Este vorba despre sensul pe care literatura îl are pentru publicul interesat de literatură. Asta încerc să aflu, să îmi dau seama. Rămân la părerea că cel mai interesant public l-am întâlnit la Cluj. Am stat de vorbă cu niște oameni care nu aveau de a face cu literele și care erau absolut bine informați cu ceea ce se întâmplă în literatura de azi.
Interviu realizat de Dumitru Mircea Buda
Bogdan Suceavă (n. 1969) este associate professor la California State University, Fullerton, SUA. Matematician, romancier și publicist român contemporan Bogdan Suceavă a publicat volumele: Imperiul generalilor tîrzii și alte istorii (2002); Bunicul s-a întors la franceză, istorii (2003); Miruna, o poveste (2007); Vincent nemuritorul (2008).
Bogdan Suceavă, ești la Tîrgu-Mureș, în turneul de promovare al romanului „Venea din timpul diez”. Cum ți se pare Transilvania?
În Tîrgu-Mureș am fost ultima oară acum 28 de ani. În Transilvania am fost până acum la Cluj-Napoca, la Oradea, la Timișoara unde am avut ocazia să fac lansări în librărie, să vorbesc cu reprezentanți ai mass-media, să vorbesc cu studenții de la facultățile de litere. Am avut ocazia să văd studenți care scriu lucrări de master sau chiar și de doctorat pe baza unora dintre scrierile mele. A fost o experiență cu totul specială pentru că iau lucrurile astea foarte în serios chiar dacă este vorba despre comedie. Mă interesează foarte mult ce se spune în spațiul universitar. În acest sens, mi se pare că cele mai serioase lucrări se realizează în Transilvania.
Unde crezi că romanul „Venea în timpul diez” este receptat cel mai bine, în Sud, În Transilvania sau în Moldova?
Este receptat bine în toate locurile în care se poate râde despre lucrurile politice din București. La Iași sigur se râde foarte bine despre asta. Se râde foarte bine despre nebunia bucureșteană în toate locurile. Cineva m-a întrebat dacă ăsta este motivul pentru care nu este nicio lansare în București. Este o lansare și la București, vom vorbi în haosul de la Bookfest, haos în care bineînțeles, se vor spune lucruri pe care nimeni nu le va auzi. Face parte cumva din ambientul acestui roman.
S-a scris foarte mult în presa culturală, încă de la prima ediție despre „Venea în timpul diez”. Cum ai comenta receptarea cărții tale pentru că sunt sigur că ai urmărit-o cu atenție?
Îmi aduc aminte că Liviu Antonesei a declarat că a fost surprins de cartea asta. Au fost cu totul vreo 40 de cronici la prima ediție. Săptămâna trecută, Observatorul cultural a publicat vreo trei articole despre asta. Dacă ar fi să menționez care au fost cronicile care mi-au plăcut cel mai mult mă opresc la cronica foarte analitică a Sandei Cordoș apărută în Vatra, probabil prin 2005 sau 2006. Paul Cernat a scris o cronică foarte interesantă fi foarte analitică în Observatorul cultural, în 2006. Există comentarii recente ce aparțin lui Cătălin Sturza, lui Andrei Simuț. Au apărut cronici foarte bune (prin asta înteleg o înțelegere bună a cărții, a decriptării intenției literare), au fost însă și comentatori care au înțeles greșit cartea, care au citit foarte repede și au încercat să folosească o metodă de citire rapidă și asta nu servește foarte mult cauzei literaturii. În general, această carte a fost ferită de intervenții de acest fel.
Care sunt proiectele tale literare viitoare, atât cât poți să anticipezi din ele?
Anul acesta se află în pregătire la Polirom romanul „Noaptea când cineva a murit pentru tine” care nu este o comedie, ci care istorisește un episod din noaptea de 25 decembrie 1989 și cam ce s-a întâmplat atunci în jurul Universității București. A implicat multă documentare dar, în același timp, am folosit și foarte multe elemente autobiografice și ceea ce am văzut eu în București atunci. Proiecte de lungă durată am foarte multe dar probabil că le scriu și foarte încet. Îmi ia patru, cinci ani până termin o carte.
Ai un anumit public în minte atunci când scrii cărțile și cum îl regăsești, dacă îl regăsești, atunci când te întâlnești cu oamenii?
Mă gândesc în primul rând la prietenii mei, la foștii colegi de facultate care erau matematicieni dar citeau foarte mult. Cred că e adevărat ce zicea săptămâna trecută Liviu Antonesei care, povestind despre turneul lui Cătălin Dorian Florescu în România, spunea că este foarte bine pentru un autor român care trăiește în alt loc să se întâlnească cu publicul român și să îl privească în ochi. În sensul de a-l asculta întrebările, de a dialoga, de la studenți până la critici, de a vedea exact cum sunt lucrurile percepute. Dar și mai importantă este opinia publicului neimplicat în viața literară, a consumatorului cinstit de literatură care nu este jucător al mediului literar. În acest caz nu este vorba despre vânzări, despre premii, despre toată această logistică din spatele literaturii. Este vorba despre sensul pe care literatura îl are pentru publicul interesat de literatură. Asta încerc să aflu, să îmi dau seama. Rămân la părerea că cel mai interesant public l-am întâlnit la Cluj. Am stat de vorbă cu niște oameni care nu aveau de a face cu literele și care erau absolut bine informați cu ceea ce se întâmplă în literatura de azi.
Interviu realizat de Dumitru Mircea Buda
Bogdan Suceavă (n. 1969) este associate professor la California State University, Fullerton, SUA. Matematician, romancier și publicist român contemporan Bogdan Suceavă a publicat volumele: Imperiul generalilor tîrzii și alte istorii (2002); Bunicul s-a întors la franceză, istorii (2003); Miruna, o poveste (2007); Vincent nemuritorul (2008).
