Attila Bartis, Tihna, Traducere din limba maghiară și note de Anamaria Pop, Polirom, 2017

Excludem concepte profunde, pentru că elementele care compun scriitura lui Attila Bartis sunt specifice sfidării eticii. Tihna este dincolo de moralitate, imoralitate, lumină, întuneric, adevăr și minciună.  Hedonismul intrigă, mai ales că se întâmplă în conformitate cu o realitate textuală, relațiile concomitente ale lui Andor – scriitorul – marchează, de fapt, posibilitatea sa de a trăi două vieți diferite, două roluri în opoziție: iubitul fidel al lui Eszter și amantul perfect al editorului său - Éva Jordán.

Mitul oedipian se lansează odată cu intrarea în scenă a fostei actrițe Rebeka Weér, un personaj cu de toate, dar care are ca scuză o boală psihică, o cădere care a dus-o într-o lume destul de întunecată. Este mamă și femeie, are o fiică și un fiu. Viața artiștilor este complicată și nonconformistă, nu poate fi judecată cu instrumentele din mintea unui om de rând. Ca lector poți ajunge într-un punct de chiar respingere a acestui roman, mai ales că găsești elemente care conduc pe piste de neconceput, piste de abuz în familie, abuz lansat în toate felurile posibile.

Am citit romanul acesta amintindu-mi despre teatru și teatralitate, tocmai pentru că protagonista care repetă mereu „undeaifostbăiete?” și „undemergibăiete?”este o actriță retrasă din teatru. Mobilierul din casa ei este cel din unele spectacole, sigur că ne referim la mama lui Andor, Rebeca Weér. Citesc despre o familie total disfuncțională, dar din care scriitorul – personaj își extrage seva creației. Sigur că mama eticii moare, nici nu poate exista într-un areal total corupt și viciat. Singura soluție rămâne adaptarea la o realitate bolnavă, la cuvinte care sapă galerii în inima fiului și a bărbatului, Andor. Femeia moare și niciun cuvânt bun nu s-a desprins încă dinspre ea spre Andor. Eroina Salvatoare este Eszter. Reușește să facă dintr-un sălbatic, un tip empatic, dintr-un alienat, un om care ajunge să o iubească. Ea este blândețe și armonie. Boala ei îl sensibilizează pe Andor, rămâne alături de ea, o îngrijește și face dragoste cu ea, el nu e obișnuit astfel, pentru el actul în sine e o simplă eliberare, un proces chimic care nu implică sentimente, îl mai exersează cu Jolika.

Controversat și dezinhibat este limbajul frust al lui Attila Bartis în romanul Tihna. Ca metodă de nararare este cea postmodernă, persoana I, stilul jurnalistic, nicio surpriză în acest sens, circumstanțele de viață tapetate hiperrealist, uneori romantic, alteori frivol, avangardist fac din acest roman o piesă de rezistență a zilelor noastre literare. Îl iei cu tine în inimă, chiar dacă ți-e groază. Te bucuri într-un fel și tu când protagonistul ajunge să își trăiască propria viață, dar te dizolvi gândindu-te că uneori pentru ca cineva să trăiască, altcineva trebuie să moară. Moartea Rebecăi Weér este eliberare. Odată cu trecerea ei în neființă, o nouă eră începe pentru Andor. Este un roman sfâșietor, apetisant, îmbietor, spectaculos, ecranizabil, intens și sofisticat despre condiția scriitorului maghiar.

Gabriela Feceoru