Încerc să văd viața printre ramurile de spini și să observ înflorirea otrăvitoare într-un context deloc favorabil scriitorilor, ba aș spune că I.L.Caragiale a fost profetic și că e de ajuns să ieșim din casă ca să trăim pe viu ceea ce altădată vedeam numai la teatru. Îmi fac curajul să ies din tiparul momârlănesc/ provincial, din suita de agonii a unui areal tot mai lipsit de vlagă și să purced înspre o călătorie care va dura ceva mai mult timp și la care privesc ca la lumină. Didier Decoin în Biroul pentru Grădini și Iazuri (Humanitas, 2019). Dar de la satul real în care-mi beau acum cafeaua și unde văd că se aprinde focul timid în sobă, ajung unde credeți? În Shimae. În Shimae timpul curge lent, emoțiile se nasc în mod insistent în ciuda celor care propun aranjamente dee căsătorie între tineri. Tinerii refuză și fac altfel pentru o viață, nu neapărat plină de roade, dar dedată iubirii pentru totdeauna. Miyuki și Katsuro formează cuplul care dinamitează barierele rurale și sacrifică totul pentru câteva principii.

                   Dacă Katsuro pescuia crapi

„Biroul pentru Grădini și Iazuri se gândise să îl ridice la rangul de Maestru al crapilor” (p. 20)

doar că totul pare în zadar ca și când e un fel de Don Quijote de Japonia. Ca înr-un fel de poem, apar simboluri și elemente care cuceresc vizual, tradiții și alterități textuale, umbre și jivine, o epopee a glasului unui recuperator de zâmbete. Nu se vede sărăcia, văd doar eroul Katsuro care scutește tot satul de taxe și impozite prin munca lui, deși Katsuro e atât de sărac încât recurge la tehnicile specifice tinerilor ca să ajungă la „Nunta gratuită”.

                   Didier Decoin frazează într-o tehnică de tip bob cu bob. Fiecare rază cade pe obiecte cu o anumită acuratețe și i se acordă atenție fiecărui pas al personajelor. Nimic din calitatea vieții lor nu este ignorat. Așa încât oferă senzația lectorului că există destul timp pentru lectură, că armonia descrierilor intră în casa fiecăruia. Cultura japoneză este foarte interesant expusă în proza de aici. Așa că putem intui că autorul a făcut muncă de cercetare penru scrierea acestui roman. Dacă ai nevoie de o excursie în Japonial, dar nu ți-o permiți, iată că e posibil prin intermediul acestui roman. E primul pe care îl citesc de la acest autor. Am de gând să caut și alte romane ale sale. Îmi place. Ce n-ar fi de plăcut la Didier Decoin?

             Gabriela Feceoru