Robert Vladu (n. 15 noiembrie 1998, Craiova): A urmat cursurile Liceului de Arte „Marin Sorescu” din Craiova, unde și-a dobândit primele experiențe artistice. Pasiunea pentru muzica clasică, teatru, dans, pictură, artă, spiritualitate și poezie le are din copilărie. Înscrierea la Actorie i-a dat ocazia de a participa la casting-uri și a reușit să fie colaborator în spectacole de teatru ale Teatrului Național și ale Operei Române din Craiova. Robert Vladu este absolvent al Facultății de Litere, secția Actorie, din Craiova și este actor la Teatrul Dramatic "Ion D. Sîrbu" din Petroșani. Colaborează cu instituții de cultură importante din Cetatea Băniei și se implică activ în viața culturală a Craiovei, participând la cenacluri de poezie, cluburi de lectură, workshop-uri și festivaluri culturale. A publicat versuri în revistele Mozaicul, Teleormanul literar, Planeta Babel, Literadura, Ficțiunea, Parnas XXI și pe platforma omiedesemne.ro.

Neoromantismul pe care ni-l propune ca formulă de miză pe ecouri și subterfugii în deliruri cosmice, suave gesturi solitare și neîmpliniri afective, împingând la nivelul următor opoziția față de mijloacele și procedeele modernismului ‒ Robert Vladu ‒ practică un limbaj și un sistem de construcție a textului coagulat din răbufniri prin intermediul interminabilului joc de-a martirul și femeia-player. De-a neînțelesul, de-a irecuperabilul și solemnul vânător de iluzii se joacă măștile eului liric. Paradisul distopic al lui Robert Vladu pare să fie, mai degrabă, un paradis creat din „razele ce-ți cresc duios”. Poemele sale sunt incantații ce indică un coeficient al unei voluptăți impresioniste. Pasiunea cu care se rostogolește pe versuri energia creatoare face ca această poezie să nu semene deloc cu scrisul romanticilor de altădată.

Robert Vladu debutează în lirica autohtonă cu volumul de poeme Sub negrul ceas al blândei nopți la editura Brumar, în anul 2020 alegând lucid să nu scrie în sincron cu contemporanii (pe urmă s-a mai răzgândit), dar pe de altă parte, așa cum orice cult religios își are o biserică, tot așa și neoromantismul își are biserica lui. Probabil că preferința pentru poezia idilică vine și ca efect al lecturilor calofile, idealizante care ajung ușor la sufletul celor mai sensibili dintre cei sensibili (cu preferință pentru prozodie). În tot cazul există și alți poeți relevanți în această direcție care s-au hotărât să nu lase lumea așa cum e ea acum, ci să o aducă pe cealaltă, utopică și ideală înapoi, sau să împletească o lume ideală din gânduri, stări și din anticipare. Discursul profetic se poate recunoaște în poeme ca: Pământul nostru cel sfânt și Revoltă. 71 de pagini de poeme de dragoste, agonie și extaz, de iubire și ură. Credo-ul față de creație formulat în ultima pagină e și un pretext testamentar.

În acest context, după ce se semnează un credo în lirică, de obicei este așteptat un al doilea volum de poeme care să confirme că poetul își ia în serios menirea, în acest caz, se întâmplă să apară la doi ani distanță de la debut o a doua carte de poeme care însumează 55 de pagini. Este vorba despre placheta vrabie, apare la aceeași editură Brumar, în anul 2022. Renunță la prozodie în favoarea versurilor albe ceea ce înseamnă că face trecerea de la neoromantism la modernism (cel puțin), la o abordare a unei forme ceva mai laxe și nu mai pune accentul atât pe formă cât pe idei. Ludicul, ironia și autoironia sunt specialitățile lui Robert Vladu:

„Ieri mi-erai vie și dragă/ Acum aveți casă de piatră/ Vă iubesc atât de mult/ Zilnic flori am să vă aduc” (macabre, p. 21), sau „Zbori și furi ca Hermes poate acum bârfești cu el despre/ ce-ai găsit în mine” (maci de smoală, p. 23).

Exorcizarea fluxului și refluxului tumultului sangvin și liric se face prin exteriorizarea unei vulnerabilități la masculin care îngenunchează orice formă de ostracizare a frumosului și a ceea ce este adevărat, valorile morale sunt arborate pe clădirea celei mai mari valori morale și prima dintre ele: dragostea. Frivolitățile sunt gropi în care mor aparențele ca să se nască esențele.

Discutăm despre un poet rasat care nu se teme să încerce formule lirice diverse și să treacă prin mări deja străbătute. Despre Robert Vladu vom mai auzi, estimez că un al treilea volum de poeme va fi scris în registru exclusiv contemporan.

Gabriela Feceoru