Mihai Marian (n. 17 martie 1975) a scris două cărți de poezie: negru opac și în timp ce tu. Este împreună cu Lorena Purnichi, organizatorul clubului de lectură Noise Poetry. Este câștigător al câtorva concursuri naționale de poezie și al unui premiu 3 pentru proză la Concursul Național de Literatură/ Rețeaua Literară. Traduce poezie și proză din limbile italiană, engleză, franceză, germană și spaniolă. A colaborat cu (și publicat în) majoritatea revistelor importante din țară: Poesis International, Ramuri, Vatra, Familia, Sintagme Literare, Conta, Literadura. A citit la ediția cu numărul 200 a Institutului Blecher. Poemele sale au fost traduse în engleză, spaniolă, italiană și maghiară. Din 2018 este redactor al revistei buzoiene Literadura.

În 2018 debuta la Editura Eurostampa, Mihai Marian. Volumul de poeme se intitula negru opac și a avut ecou la vremea respectivă printre literați și împătimiții cititori de poezie. A fost o carte pe care am citit-o ca pe un portativ corect armonizat. Era și firesc, autorul venea dintr-o școală serioasă de poezie (cenaclul virtual qpoem) și în momentul în care a debutat, deja eram familiarizată cu scrisul său puternic, impactant, etalând vulnerabilități, biografist, nostalgic. Formula sa de scriere îmi amintește de rănile Marinei Abramović în spectacolul din 1974 în galeria de artă din Belgrad și mă face să mă gândesc la sunetul prăbușirii unui scaun de birou în zborul lui de la etajul patru al unui bloc de pe Nicolae Grigorescu, la Târgu Mureș.

În timp ce tu (Editura Charmides, 2022) este cel de-al doilea volum de poeme al aceluiași autor, se află deja la a doua ediție, prima fiind publicată tot la Editura Eurostampa în anul 2019. Unul dintre mesajele de aici anunță extincția totală a omenirii:

„reptilele vor stăpâni din nou lumea” (reptile (un câine înghețat) p. 5).

Când nu scrie apocaliptic, toate drumurile duc înspre același numitor comun „tu”. Mai zornăitor decât a fost vreodată și dedat romantismului este limbajul care obligă la construirea unor formule noi (de dragul iubirii se găsesc noi metode de exprimare) așa încât să ne asigure de prețuirea acestui laitmotiv „tu”. Cine este punctul de referință, subiectul? Persoana absentă, iluzia, amintirea, motivul pentru care încă se trăiește și se tânjește, Regina Ghețurilor care stăpânește până și cuvintele o iarnă întreagă:

„îmi spun că ochii închiși,/ pumnii strînși, banda adezivă care îmi ține/ trupul laolaltă,/ nu vor schimba nimic,/ voi rămâne hibernând aici la marginea galaxiei,/ în timp ce tu...” (în timp ce tu, p.19).

Ovidiu Nimigean și Teodora Coman semnează coperta a IV-a a cărții, laudativ, pe merit, când spun că numai Mihai Marian știe să conceapă textual imagini ca niște cadre regizate de Urszula Antoniak, o spun pentru că mă impresionează capacitatea fină de prindere în mișcare a lucrurilor, ca prin lentila unui ochi dumnezeiesc care nu produce sincope clipind, acest ochi nu clipește și nu plânge:

„cerul se descuamează în milioane de foițe/ pe care toamna le pulverizează/ ca pe o ploaie/ de confetti peste noi.” (trupul tău o baracă de scânduri, p. 22).

Galopând în lectură (o oră a durat) ajung în senzația că particip la caruselul emoțional al celui care e gata să înfrunte apocalipsa simțind că-i datorează totul, alergând să o găsească pe Ea, Ființa totala, Totul, Eterna și Fără de sfârșit, Idealul de netăgăduit. În lipsa formei întruchipează un supranatural poem (de fapt este același poem) al omului învins, locuind în solitudinea sa. Alunecând alene pe muchiile de cuțit ale liricii pe care o scriu Ciprian Măceșaru (vezi Corpuri de întunecat), Andrei Mocuța (vezi contact), Alexandru Ovidiu Vintilă (vezi Iglu), Romeo Aurelian Ilie (vezi Lacrima Tatălui), reușește să se detașeze de scriitura acestora prin autenticitatea de tip lose-lose, activează puterea biografismului și a autenticității, el instituie dauna ca regulă a poeziei de rang înalt. Ca un maestru care face din nimic ceva demn de prețuit, preschimbă marea absență în frumusețea absolută, întocmai ca un inginer A.I., Mihai Marian programează un prototip de Ea codând poetic de tot.

În timp ce tu, aici!

Gabriela Feceoru