Călin Vlasie, Virtual. Cartea 1. Konectat, Rocart, 2023

Poet, eseist, publicist, editor. Născut la 21 mai 1953, la Buzău. Studii universitare la București, Facultatea de filozofie-istorie, specializarea pedagogie-franceză. A debutat în 1981 cu placheta de versuri neuronia. A mai publicat: Laborator spațial (titlu inițial, Laboratorul, a fost cenzurat), Editura Albatros, 1984; Întoarcerea în viitor, Editura Litera, 1990; Un timp de vis, Editura Calende, 1993; Acțiunea interioară, Editura Paralela 45, 1999. Inclus în numeroase antologii în România și în străinătate. Virtual. Cartea 1. Konectat, cea mai recentă carte de poeme a sa apare la editura ROCART, în anul 2023.

Primul dintre poeții generației ′80, care a înțeles ce înseamnă și ce presupune lumea virtuală, care s-a conectat cu poeții de pretutindeni și a reușit să creeze un proiect unic în România, proiectul Qpoem, un proiect care a coborât în realitate la J′ ai Bistrot Târgu Mureș, pe 21 martie, 2016, unde avea să se anunțe constituirea unui cenaclu virtual și apoi că acest cenaclu presupune o serie de debuturi în colecția Qpoem. Tot ce s-a discutat, s-a întâmplat. Ziarul „zi de zi” consemna acest eveniment.

Virtual. Cartea 1. Konectat este un credo că simplitatea este cheia lumii virtuale „trebuie ceva cât mai simplu/ ceva care-i pe buzele tuturor” ([#trebuie ceva cât mai simplu], p.42). Poemele sunt împărțite în trei secțiuni: I. înger intubat; II. dincolo de marginea peisajului; III. konectat, 83 de pagini de poeme minimaliste de reconectare, deconectare și internalizare a unei conștiințe elevate raportată la lumea virtuală, și reală. Este o poetică a piscului, acolo de unde lumea se vede cu alți ochi, în afara amintirilor care vin în valuri uriașe să surpe malurile:

„dar tu ești un leac pentru ură și deznădejde” ([#sunt psihoni grei care te strivesc],p.66).

În acest volum de poeme psihicul este trecut prin raze solare (și prin raze X) pentru o baie de bine, frumos, adevăr, liniște, ca și cum i s-ar aplica o formă de terapie pentru îmblânzirea karmei, pentru căderi, repulsii, furie și alte forme de exprimare a instabilității și dramei. În versuri se află tămăduirea, în versuri se află tămăduitoarea:

„mă voi lăsa condus de tine/ vom merge în direcția bună” ([#mă voi lăsa condus de tine],p. 68).

De fapt, poemele de dragoste de aici, nu sunt simple declarații goale, ele sunt promisiuni și reprezintă o formă de dăruire totală.

Poezia lui Călin Vlasie nu este simplu corp poetic, ci corpul poetic devine corp fizic, subiect de interacțiune directă, are capacitatea de a transfera textului atâta energie încât poemele sale umblă, au memorie, au voință proprie, au casă, au familie, sunt ființe vii care nu pot fi îngrădite, își scriu pe pielea sintetică vindecarea, se întorc în trecut, privesc puțin peste umăr, dar revendică prezentul și face apel la imediata actualitate:

„pe internet messenger/ diminețile par a fi/ o reluare/ și după ce îți bei cafeaua/ te arunci în plină/ ficțiune” ([# pe internet messenger], p. 22).

Dacă există o trăire profundă, dincolo de aceste poeme, cu care am putut să rămân, este mai ales aceea din timpul lecturii în curtea casei sale de la Băbana, un foișor de poveste, acolo unde s-a desfășurat anul acesta una dintre cele mai frumoase întâlniri ale scriitorilor de poezie, critică literară și proză, traducători și dramaturgi, cu toții excepționali, am avut șansa strânși într-un cerc să-l ascultăm pe Călin Vlasie citind poeme live, în exclusivitate – poeme din Virtual. Cartea 1. Konectat. Ne aflam acolo cu toții invitați la FILSTREET, Festivalul Internațional de Literatură în stradă, Ediția I, Pitești,  2023. În timp ce ascultam poeme în lectura autorului lor eu mă gândeam la grădinile suspendate ale Semiramidei, verdele înduioșa cu lumina lui, în vreme ce fiecare scriitor își ținea propria carte în mână, cerul pixelat al ecranelor pierdea teren în fața măreției acestei realități spre care fiecare își îndrepta, fără să știe, inima.

Gabriela Feceoru