Ioana Drăgan, În căutarea nefericirii, Tracus Arte, 2023

Dacă nu știi cum e să trăiești în România, nu știi ce înseamnă acest areal plin de neprevăzut și momente furtunoase, nu-i nimic, te ajută să realizezi că România e o țară care conține reguli nescrise demne de caricaturizat, Ioana Drăgan, în cel mai recent roman al său, În căutarea nefericirii publicat de editura Tracus Arte, în anul curent (2023). Un roman strategic, cu personaje de un comic înfiorător, prin chiar situațiile pe care le construiesc acestea, ideile lor sunt aliniate după un anume fond conformist. Totul se întâmplă în viața lor conform spiritului de turmă, după aceeași paradigmă realistă a cărților de proză anterioare: Gripa. O poveste de Crăciunși Povești misterioase cu femei și alte vietăți.

         Controverse existențialiste, tradiționalism versus modernism, patriarhat versus egalitate de gen, maximalism versus minimalism și vorbe goale în multe certuri inutile, cam acestea sunt devizele prozei de aici. Războiul intern al familiei lui Gelu, vorbim despre părinții acestuia pornește exact ca o cutumă și o aparent tradiție a socrilor de a critica constant nora pentru că nu e de ajuns, pentru că nu le place, pentru că nu se aliniază standardelor lor. Și de aici o adevărată degringoladă vizând căsnicia fiului lor.  

          Rețeta de scriere a Ioanei Drăgan mizează pe cotidianul imediat. Desprinde situații concrete din imediata realitate și le redă ficțiunii pentru ca ele să devină universal valabile. Cititorul rămâne mult timp cu Onni, Gelu, Mimi, cu părinții lor și cu problemele acestora tranzitat de nefastul anotimp al ambiției, al orgoliului și al materialismului, particularități ale acestor personaje. Dacă închizi ochii vezi aceste personaje în carne și oase, ele sunt credibile, sunt extrem de bine conturate, polifonia de voci funcționează la modul ideal. Niciun personaj nu seamănă cu altul, fiecare personaj are un caracter puternic și fiecare personaj în meteahna lui se opintește:

„-Și dacă n-o să fim noi vigilenți și pe fază la partaj, blegu′ ăsta (...) pentru că Mimi îl va jumuli de tot!” (p.44)

         Paralela Finlanda-România devine laitmotiv de la care pornesc o serie de dialoguri între Onni și Gelu. Discuțiile esențiale sunt cele referitoare la conduita la muncă, dar și despre condiția femeii în fiecare dintre cele două societăți. Evident că diferențele dintre cele două culturi sunt uriașe, la fel cum sunt și diferențele între cele două personaje, ceea ce certifică faptul că mediul în care cineva se formează dă tonul comportamentului.

         Alert și fluent curge narativul, nu am ce-i reproșa acestei cărți, Ioana Drăgan se dovedește a fi o fină cunoscătoare a psihologiei umane, radiografiază tipologiile umane și inundă peisajul intim, interior cu o sumă de schimburi de replici din care se pot deduce numeroase informații. Nimic nu e pentru totdeauna, asta pare să se desprindă de aici, totul e, în această viață, în permanentă curgere. Pentru cei pretențioși și pentru oamenii liberi scrie Ioana Drăgan și face din proza ei adevărate exerciții de simulat adevăruri. Nimeni nu e vinovat în această carte, la fel cum nimeni nu e fericit. Fericirea e desuetă, de aceea toți ne aflăm, direct sau indirect, În căutarea nefericirii.

Gabriela Feceoru