"Teatrul e... un om". Acesta este unul dintre răspunsurile târgumureșenilor (de tot felul) la întrebarea "ce e teatrul?" Întrebarea era pusă de cei din "gașca nebună" de la Turnul Măcelarilor. Ironia sorții: în turnul în care deunăzi măcelarii tranșau hălcile de carne spre îndestularea poporului, astăzi se tranșează sentimente, stări, situații. Așa și e normal în societatea noastră de consum: înainte să produci ceva trebuie făcută analiza pieței, cererea din partea consumatorilor. Iar târgumureșenii au cerut așa ceva: un teatru „altfel”, sub un acoperiș de țiglă, între pereții unui bastion prăfuit și uitat. și ce să faci cu 4 reflectoare vechi de când lumea, un dimmer stricat și niște obiecte vechi? Mai adaugi un text, trei actori prieteni, un regizor și un tablou alb, „pe fundal alb” și îți iese „Artă”. Lumea aude minunea și vorba zboară. Acolo sub acoperiș se întâmplă ceva. Altfel. Dar normal. Sau nu. Mai degrabă firesc. Da. Al dracului de firesc, chiar enervant. și reflectoarele se înmulțesc, apar culisele, zecile de kilometri de cablu, dimmerul se repară, oamenii sunt mai mulți, se formează o gașcă. Apoi apar programările de spectacole, semn că e o treabă serioasă. Lumea începe să vorbească despre asta. Nici taximetriștii nu mai strâmbă din nas la destinația „TEATRU 74”, primul semn că locul a devenit cunoscut. și prietenii aduc prieteni iar gașca se transformă în public. TEATRU 74 devine din loc de întâlnire, într-un mod de a fi. Anii trec, actorii vin și pleacă, poeții vin și își lansează cărțile, intelectualii își prezintă părerile, muzicienii își cântă muzica, publicul își mângâie noul copil: TEATRU 74. Copil ce crește de la an, la an o dată cu generațiile care îi calcă pragul. TEATRU 74 devine un brand spre bucuria unora și în ciuda altora. Un brand construit din efortul unor oameni care au visat că vor face un lucru de care să se bucure. și ei dar și ceilalți. La 7 ani, majoritatea copiilor încep școala. La 7 ani de existență, TEATRU 74 își numără oamenii din jurul său. și nu sunt puțini. Pentru că, nu-i așa, „teatrul e... un om”. Iar când în jurul său stau alți oameni înseamnă că treaba e cât se poate de serioasă.