femei, bărbați și faptele lor, Litera, 2023

Ce experiment interesant! Ligia Pârvulescu le cere unor scriitori să scrie povești în jurul unor personaje feminine, ei răspund pozitiv. Îmi imaginez scena cu Lord Byron la castel adunându-și prietenii scriitori și lansându-le provocarea de a scrie capodopere. Atunci și în acel context Mary Shelley a scris Frankenstein. Scriitorii care oferă texte pentru acest volum colectiv femei, bărbați și faptele lor sunt: Robert Șerban; Ioana Miron; Ștefania Mihalache; Dorian Dron; Ligia Pârvulescu; Petre Nechita; Doina Ruști; Allex Trușcă; Cristina Bogdan; Irina Georgescu Groza; Roxana Brănișteanu; Emanuela Ilie; Alina Pavelescu; Emilia Toma; Ruxandra Cesereanu; Adrian Teleșpan; Laura Sorin.

        În prefața Cum se scrie o poveste, Doina Ruști oferă rețeta de succes a scrierii unei povești. Acest demers este unul pe cât de pedagogic, pe atât de util și anunță că nu întâmplător a existat o temă, aceea ca toate întâmplările de aici să fie privite din perspectiva unei femei, sau întâmplările să se deruleze în jurul femeilor. Efortul s-a concretizat într-o serie de povești scurte narate „ca și cum i-ai povesti mamei tale”. Metoda de scriere realistă este ofertantă, iar povestile sunt captivante, incitante și scrise matematic parcă, conform cu rețeta de scriere mai sus numită: Aventuri în Karlsplatz; Lulu ce-o să te faci când vei fi mare?; Sofia; Librarul; Alba; Secrete; Anonima; Nimic din ceea ce nu poate face un om; Verbena officinalis; Nud; Paralel; Materna; Vecinătate; Akujia; Pescarul din automobilul părăsit; Primăvara; Emma: femeia care s-a îndrăgostit de un ac.

N-am cum să nu-i dau Cezarului ce-i al Cezarului și n-am cum să nu-i dau prozei de aici ceea ce este al prozei. Îmi plac finele analize de profil psihologic, creionarea relațiilor dintre personaje, narațiunea la persoana I singular care generează efectul de „aici și acum” și de „adresare” lectorului. Cred că a fost una dintre cele mai plimbate cărți, am dus-o la Deva, în Valea Jiului am dus-o la Vulcan, apoi la Petroșani și am întors cartea alături de mine la Gilort, am pierdut-o într-o papetărie la Petroșani, când am recuperat-o doamna vânzătoare mi-a zis: „cărțile nu se fură” și a fost acest moment în care m-am bucurat că nu a fost furată, dar îmi amintesc felul în care mă simțeam când am observat că îmi lipsește cartea și că s-a pierdut. M-am simțit golită de sens.

Cartea aceasta m-a făcut să mă întreb: Ne cunosc cei din jur destul de bine? Ne tratează cei din jur ca pe ființe complexe cu nevoi și dorințe? Reușim să fuzionăm cu partenerul nostru? Înțelege el nevoile noastre sexuale (vezi Alba)? Cum te simți după ce o viață întreagă ai crezut că vei fi respins pentru adevărata ta natură, dar cineva te tratează ca pe cineva absolut în regulă (vezi Librarul)? Câtă frumusețe și compasiune, câtă umanitate și cât spirit integrator conțin prozele din această carte!

Este ora 4 dimineața și mă gândesc la faptele femeilor și la faptele bărbaților, mă gândesc la podul creat între genuri și la felul în care scriu scriitorii bărbați atunci când aleg să creeze personaje feminine, fluid, atenți la feminitate, la universul femeilor. Toamna începe bine, iar viața se derulează cu cele mai bune intenții, plastifiind adevărul, ascunzând sub preș bruma realității, personajele devin identități cu care te confrunți în imediata ta realitate. Alba și Emma sunt la tot pasul. Să citim femei, bărbați și faptele lor și să avem curajul de a ne cufunda în ficțiune, așa cum ne-am cufunda în realități paralele. În cele din urmă, îmi spun, și eu am fost personajul din Secrete, și eu am făcut de atâtea ori la fel ca el.

„Am înghițit cafeaua fierbinte din paharul de plastic care se deforma.”

Gabriela Feceoru