Stratford Upon Avon, decembrie 2009. Un fel de haltă englezească în ploaia perpetuă a Angliei. Toate drumurile duc la... Shakespeare. Strada Shakespeare își așteaptă vizitatorii cu casa Shakespeare, ceainăria Shakespeare, Giftshopul Shakespeare, Pub-ul în care, zice-se, și-ar fi băut mințile marele Will. Totul duce înspre Shakespeare.
Firesc, intru în Giftshop. Mă gândesc la cadouri pentru cei de acasă. Niște vederi, în serie ce-i drept , dar sunt vederi, un cadou drăguț. Sau, mai bine, un tricou cu chelia lui Shakespeare. E numai 10 lire. Dar sunt toate la fel. Toate 20, pe mărimi, aceeași culoare. Oare să iau un breloc? E tot cu chipul lui Shakespeare. Un mulaj de plastic. Zeci de capete Shakespeare la 1 liră. Stai așa. Am găsit!!! șosetele Shakespeare. Deja mă văd la examenul de regie, punând picior peste picior, iar de sub tivul pantalonilor îmi apare chipul Marelui Will. Totuși, nu mă lasă sufletul să îmi bag așa, picioarele, în fața lui. Așa că, renunț și trec strada la magazinul de ceaiuri și cafea. Cumpăr trei cutii de ceai cu 7 lire. și una de cafea. Pentru întrebuințare proprie. Asta e. M-am scos!
Kitshul ne urmărește peste tot, oriunde am merge. Este o pandemie urâtă ce își întinde zona de influență și în locurile în care ne așteptăm mai puțin. Ce facem? Ne supunem lui și îi acordăm dreptul la existență sau încercăm să ne "vaccinăm"?

Autor Laurențiu Blaga