Din dragoste ia naștere antologia de proză scurtă la editura Litera în anul 2021, dragostea când te doare, coordonată de Doina Ruști și prefațată Metamorfozele contemporane ale dragostei de Iulia Micu. Vorbim despre un mănunchi de povestiri scurte, iar scriitorii lor sunt: Andrei Panțu, Florin Spătaru, Ligia Pârvulescu, Liviu G. Stan, Cristian Fulaș, Radu Aldulescu, Radu Găvan, Delia Hügel, Dorian Dron, Allex Trușcă, Laura Sorin, Dan Sociu, Emilia Toma, Irina Georgescu Groza, Doina Ruști, Cosmin Leucuța. Poveștile lor Desenul; Anticariatul din Blois; În lumina acelei dimineți; Crăpătura; Poveste de dragoste; Descântec de deochi; Între nisip și apă; Pofta vine mâncând; Mesajul; Totul, cum am stabilit; Lună nebună; Prima dragoste; Comă indusă; Căderea; Rondel; Andreea sunt despre, am să o spun plastic și generic, întâmplări ale vieții împletite cu haos și afecțiune, căutare și amăgiri. Recunosc că am încercat să urmăresc firul narativ al prozei lor cunoscându-le unora dintre ei stilul de scriere din anumite romane pe care le-am citit și despre care am și scris și au reconfirmat că marca personală a fiecăruia nu se dezice.

                    334 de pagini încântătoare, dacă îți place să treci printr-un carusel al emoțiilor, al stărilor de moment, dacă îți place să-ți petreci timpul la cafea într-un mod care să te relaxeze. Îmi pare că tare omogen este acest buchet dedicat celui mai frumos sentiment din lume. Îmi place mult formatul de buzunar al acestei cărți, cum de altfel este toată această colecție. De la întâlnirile la karaoke și până la Andreea cea liberă, de la căsnicia plină de provocări a lui Iris și a lui Traian și până la una dintre cele mai interesante radiografii a unei căsnicii: „Din plictiseală poate am ajuns în situația asta. Din prostie, lipsa curajului... iubire. Pentru că de fiecare dată când aș fi pus punct, de fiecare dată când aș fi făcut și-al doilea pas ca să trec pragul casei în care am ajuns să mă simt ca într-o cușcă, de fiecare dată, fără excepție, ceva mă ținea pe loc, și eu o puneam pe seama faptului că o iubesc.” (Emilia Toma, Comă indusă, 265).

                    Poți să citești o astfel de carte în aeroport cât aștepți avionul. Îmi imaginez că tu chiar acum urmează să zbori înspre un loc însorit, undeva unde te vei detașa de toate problemele de la birou, îmi imaginez că te vei relaxa alături de oameni luminoși, că nimic n-are cum să-ți stea în cale, că vei înota în apa caldă cu zâmbetul pe buze, că norii de fum vor trece, că armele se vor opri și chiar se opresc, că pacea se reinstaurează, nu aud nicio alarmă la tine, nu aud nicio voce strigând ajutor. La tine totul va fi numai liniște și pace. Un lotus înflorit ca o inimă în plină iarnă, la fel ca dragostea când te doare.

                                                                                                                     Gabriela Feceoru