Romulus Brâncoveanu, Replay, ROCART, 2020;

Romulus Brâncoveanu, Estimp. 4 poeme, ROCART, 2023;

Eventualitățile deșertificării s-au lămurit, lirica nu duce lipsă de vegetație. Romulus Brâncoveanu vizează marile paradisuri ecologice inter-relaționale. Rețeta de scriere nu se trădează nici în Replay și nici în Estimp. Poeme-Revoltă, poeme de revendicare a drepturilor, tot ce a furat comunismul omului și vieții intelectualului sunt subiecte revizitate și introduse ca preocupări în lirica de aici.

Monogamia este dezmințită, omul nu pare a fi făcut pentru monogamie în filosofia poetică din aceste poeme, citim despre „al treilea rând de neveste”, marșează schimbarea, redefinirea dinamicilor relaționale. Fiecare separare este o deziluzie, rămân în urmă amintiri ale trupului, amintiri ale unui mod de a avea grijă de familie în Estimp. 4 poeme, găsim conștiința de sine deșirată ca un ghem: 

„Nu mai duc copiii la grădiniță,/ Nu mai caut o slujbă, nu mai aduc bani acasă./” (Din nou umblând din bar în bar, din gazdă-n gazdă, p. 17).

Familia capătă o redefinire în Replay, în urma ego-ului, o pânză de păianjen zdrelită, prin sanctificare, o pânză de păianjen aneantizată:

„De ce vorbești de dragoste tu în loc să-ți revezi familia./ Odihnește odată la sânul ei/ Să revezi farmecul soaței tale învăluindu-te,/ Dragostea copiilor tăi crescuți de alți bărbați.” (Vis sub ploaia de primăvară, p. 42).

Limbajul liricii din ambele poeme este elevat și se fac trimiteri la filosofi și artiști care să dubleze valoarea nobleței imaginilor pe care le putem găsi răsfoind cărțile lui Romulus Brâncoveanu. Când citeam, mă gândeam la Jasz Attila, Dâre de lumină (tr. Kocsis Francisko), dar și la John Freeman, Hărți (tr. Anca Dumitrescu și Elena Marcu). L-aș plasa, așadar pe Romulus Bucur între acești poeți calofili care fac din poezia lor un tip de poezie terapeutică.

Replay reunește trei debuturi ale lui Romulus Brâncoveanu: Caietul Debutanților, Editura Albatros, 1982; Focul concentric, grupaj de versuri apărut în Nouă poeți, Cartea Românească, 1984; A Doua viață a lui D. Q., Eminescu, 1991. Așa se explică și de ce există coduri, metafore, rescrieri ale unor denumiri, pentru că cenzura regimului comunist nu permitea idei periculoase pentru ideologia vremii, de exemplu: 

„Mă pot descurca în Turnul Vavilonului.” (Mecanica, p. 68).

De înțeles că în lipsa cenzurii am fi citit „Turnul Babilonului”, dar ideea de libertate, ideea de trimitere religioasă, se considerau a fi potențiale pericole, atacuri asupra ideologiei comuniste, o ideologie care defila cu perfecțiunea, cu dictarea, cu îngrădirea libertăților umane, îngrădire pentru care se găseau mereu argumente. Argumentele limitării libertăților personale păreau logice la prima vedere, pentru că frica face să pară totul real și legitim atunci când puterea este concentrată în mâinile abuzatorului.

Lagărul psihic al comunismului, se dezlănțuie cu inserții de metafore și pancarte pe care se scrijelește cuvântul „Libertate”. Împotriva unui regim împovărător, poezia politică a lui Romulus Brâncoveanu pare să reafirme deviza „personalul este politic”:

„Doar o clipă în locul meu să fi fost,/ Să fii așteptat la fiecare colt/ De mulțimea gata să năvălească în familia ta.” (Dialogul lui Platon cu Tiranul din Siracuza, p. 17).

Replay și Estimp. 4 poeme (vorba vine, nu conține numai 4 poeme), sunt două cărți de poezie care vor face și trebuie să facă subiectul discuțiilor literare anul acesta. Nostalgie, imposibilitate, recuperare, abandon, iubire, lipsa iubirii, ură, tragedie, viața, moartea tuturor emoțiilor, sunt categoriile de nuanțe pe care se construiește scheletul poeziei lui Romulus Brâncoveanu, un poet pe care mă bucur că l-am descoperit, autentic și autenticist, un poet al cotidianului, un poet care scrie și rescrie o istorie personală conservând inefabilul.

Gabriela Feceoru