Dan Coman, Ce preferi?, Polirom, 2022

          După Irezistibil (CR, 2010), Parohia (CR, 2012, Polirom, 2017), Căsnicie (Polirom, 2015, 2016), aceste lucruri care nu se vor schimba niciodată (Polirom, 2019) și Enescu. Caiete de repetiții (Polirom, 2019), Dan Coman revine cu romanul Ce preferi? Într-o societate avidă de siguranță, lucruri contrafăcute și evenimente prestabilite, autorul creează personaje imprevizibile, nostalgice, deschise unor experiențe de viață intense și autentice, controversate și în control cu ceea ce li se întâmplă, personajele își manevrează păpușile pe firul destinului, până la un punct.

          Eram la Bella în Petroșani, un loc pe care îl corelez cu J′ai Bistrot-ul din Târgu Mureș, m-am apucat să citesc mai departe Ce preferi?, începusem să citesc din carte pe drum, n-aveam pe ce nota, aveam un plic la mine, un plic în care primisem revista Familia, purtam cu mine nr. 11-12/ 2023, așa că am început să scriu maniacal pe plicul maro. Nu știu ce am scris în câteva minute, cert este că mi-am dat seama ce val de consecințe stârnește narațiunea de aici, mi-am dat seama cât de în filmul cărții devenisem, am realizat târziu, notam, de fapt, fragmente care îmi plăceau. Mă gândeam să scriu o cronică precum oricare alta, cu inserții strict tehnice. Mi-am dat seama că ar fi de prisos fără doza ei de confesiune, iată câteva fragmente din ce m-a tras spre carte:

„Se înserase deja și noi am ieșit goi în ploaie, dansând pe câmp, lăsându-ne spălați de ploaia torențială care părea de neoprit, exact ca bucuria noastră.” (p. 139)

„Când uliul a reapărut, planând în cercuri tot mai mici deasupra noastră, i-am spus că mă îndrăgostisem.” (p. 150)

„(...) dacă n-ar fi fost 400 de kilometri între noi.” (p. 193)

„Cafea. Cafea și poeme și: vreau ca într-o zi să mă duci în Gersa.” (p. 207)

„Și totuși, eu vreau ca într-o zi să mă duci acolo. E ca și cum m-aș plimba cu tine prin cartea ta.” (p. 213)

         Un roman, pe cât de actual, pe atât de poetic. Acaparator, filmic, o poveste de dragoste care vine din alte vieți, parcă îți e cunoscută, parcă ai trăit ceva similar. Capacitatea acestui autor de a face din personaje-embleme ale lumii contemporane, capacitatea sa de a universaliza experiențe izolate, ei bine, sunt indicatori ai faptului că Dan Coman este un prozator capabil să sincronizeze planuri narative paralele, o relație heterosexuală și o relație homosexuală, jucându-se cu butoanele de intensitate textuală, mixând hedonismul cu spiritualitatea, acelerând spre lumea nevăzută, în gama largă de întâmplări și sincronicități, totul se potrivește cu totul.

          De la jurnalul Argonauții scris de Maggie Nelson, n-am mai citit o carte atât de bună care să se îndrepte cu atâta avânt înspre subiecte queer, înspre LGBTQ+ și nuanțele a ceea ce aduc cu sine aceste personaje care se intersectează la un moment dat și care împart experiențe corporale împreună. Antrenează empatia și ne oferă o experiență imersivă, nu e nimic altceva decât rețeta de scriere a lui Dan Coman. Cafeaua e laitmotivul, Gersa e locul natal desprins din biografia sa, știm din podcasturi, Gersa rămâne acest spațiu fascinant, labirintic, supranatural, unde nimic nu este imposibil, iar ce se întâmplă în Gersa, rămâne în Gersa. „Ce preferi?” E chiar întrebarea recurentă în timp ce un el și o ea încearcă să se cunoască. De aici și titlul, un titlu destul de ofertant, cu atât mai mult cu cât ascunde și o nuanță ușor politică. Preferințele indivizilor nu prea mai sunt o preocupare, iar reziliența e unica soluție. „Ce preferi?” este întrebarea care deschide libertatea de expresie, suntem la 35 de ani de la Revoluție, iar acest roman este un indicator al emancipării și al autenticității.

         Am crescut, într-un fel, cu romanele lui Dan Coman și cu poezia sa, este unul dintre autorii care are un raft separat în biblioteca mea, acel tip de autor care rezonează cu mine, și scrie acel tip de texte pe care le prefer. Dar tu, cititorule, Ce preferi?, aceasta-i întrebarea.

Gabriela Feceoru