Romulus Guga
06.10.09 | Istorie Locala RO
I-ar fi plăcut să fie iubit, să iubească...
Un copil mare, un boem incurabil, plin de șarm și debordând de energie. Astfel și-l amintește scriitorul Mihai Sin pe cel care a fost fermentul în jurul căruia s-a întâmplat revoluția culturală numită revista “Vatra”.
Întâlnirea
“Era, cred, în 1969. Cum l-am cunoscut? Auzisem de el, îmi făcusem și eu studiile la Cluj. Era cu câțiva ani mai mare, cred că îl și știam din vedere. si odată, fiind la cenaclul “Liviu Rebreanu”, a venit Guga ușor euforic și ne-a dat peste cap pe toți cei de acolo.” Revista
“ A venit și a început să peroreze despre faptul că trebuia să facem o revistă la Tîrgu-Mureș. Sigur că asta nu era nimic nou pentru noi, pentru că ne doream o astfel de revistă. Ceea ce nu se știa era faptul că ideea avea o opoziție destul de îndârjită. Exista opoziție din partea scriitorilor maghiari care aveau la vremea aceea două reviste. Ei ne-au propus să facem un supliment în limba română la revista “Igoz szo”. Soluția era aberantă, firește că n-am acceptat. Opoziție era și din partea unor intelectuali sau politruci români. Unii dintre cei care erau responsabili de cultura mureșeană nu vroiau să se lege la cap cu așa ceva, cu încă o revistă. Așa că, în primă fază, “Vatra” a fost un supliment al ziarului “Steaua Roșie”. Noi
“Cine știe ce scria în dosarele noastre de securitate? Că eram rebeli sau așa ceva, ceea ce era adevărat. Eram rebeli”. Revista
“Revenind la acea ședință de cenaclu și la momentul în care l-am cunoscut pe Guga, îmi amintesc că ne-a lăsat cu gura căscată. A început să spună că el are relații, că el e membru al Uniunii Sciitorilor și că va face și că va drege. Întradevăr din acea clipă a fost fermentul principal”. Politica
“Guga a fost un boem incurabil. În anii 50-60, în timp ce elita era în închisori, exista o boemă ciudată. Partidul îi luase în brațe, iar ei slujeau care mai pe față, care mai subtil politica partidului. Dădeau Cezarului ce-i al Cezarului, adică partidului, și pe de altă parte încercau să scrie sau să facă o treabă de normalitate”. si iar Guga
“Prima impresie? Am fost deconcentrat de felul lui de a fi. si apoi a apărut un fel de triunghi, Guga, Culcer și cu mine. Ne întâlneam, ne puneam pe hîrtie ideile. De la acea intrare intempestivă la cenaclul Rebreanu și apoi prin tot felul de manifestări, Guga devenise lider”. si iar revista
“Revista s-a impus foarte repede și a produs o mică mare revoluție culturală aici, în spațiul românesc. Devenise chiar cea mai bună revistă culturală din România. De ce? Pentru că aici știam să vorbim cu cei de la cenzură. Riscam foarte mult”. Cenzura
“Cenzura comunistă avea rigoare. Dacă într-o pagină de carte sau articol apărea de trei ori “biserică”, ziceau: “uite cu mare îngăduință lăsăm o singură dată”. “Dumnezeu? Uite ați spus de cinci ori Dumnezeu cum adică? Hai să-l lăsăm o singură dată, dacă nu, îl scoatem detot”. Cuvintele erau cele cenzurate, nu mai era vorba de concepte, de idei, de teme. Lupta cu cenzura era foarte subtilă uneori, alteori foarte directă. Negociam cu cenzorii, dar nu era un troc. Noi nu le ofeream nimic. Mergeam eventual cu ei la restaurant după ce terminau de citit un număr și dădeau bunul de tipar. Eu am prins și cenzura locală care era mult mai obtuză”. Tot politica
“Paradoxal, Guga, care a luptat atâta pentru revista “Vatra”, avea aspirații politice. Ne spunea că își dorea să ajungă în Marea Adunare Națională și vroia să facă o carieră politică. si bun, o să spuneți acum, păi cum a fost rezistent? A fost și rezistent. Erau jocurile astea duble. Nu poți să te opui răului generalizat prin acte de bravură. Au fost câțiva, dar s-au stins repede. Epoca e extrem de greu de priceput de către oameni care habar n-au ce-a fost atunci”. Copilul din Guga
“Guga era din anumite puncte de vedere ca un copil mai mare. Vrând să facă o carieră politică mărturisită prietenilor, își făcuse o rubrică. Un prim articol se numea “Omul cu cămașă albă”. si cine era omul cu cămașă albă într-un lan de grâu? Evident, Ceaușescu, și Guga îl lăuda. Culcer și cu mine încercam să-l temperăm, îl trăgeam de mînecă. “Lăsați că știu ce fac, eu țin revista ca să poată să apară”. si chiar asta făcea”. si iar revista
“Am reușit să facem o revistă bună și uneori foarte bună la nivel național. Nu ne prea interesau localismele. Sigur că publicam și scriitori locali dar pe merit, când ne aduceau marfă bună, cum se spune”. Guga
“Omul era fascinant. Eram prieteni, dar ne contraziceam uneori foarte dur. Era, n-aș zice răzbunător, dar nu uita niciodată. Era dificil din acest punct de vedere. si fiind boemul de căre vă spuneam își schimba, și asta mă exaspera, foarte rapid punctele de vedere. Acum îți spunea o chestie și peste cinci minute altceva. Trecând peste toate astea, rolul lui și al primei reviste “Vatra”, a fost covârșitor”. Microfoane
“Deși erau microfoane în birouri, noi la revistă vorbeam foarte liber. Imediat după revoluție, au venit niște tineri care au luat microfoanele. stiam și atunci că sunt, dar nu le-am găsit niciodată. Astea de exemplu, erau băgate în șipcile de la parchet. Nu știu nici până azi cine au fost acei tineri”. Omul
“Așa ar fi trebuit să fie și el privit, ca orice om, că n-a fost nici el sfânt și niciunul dintre noi n-a fost sfânt. Sfinții au fost canonizați”. Iubiri
“Ce îl făcea fericit? Găsea de multe ori bucuria în boema lui. I-ar fi plăcut să fie iubit, să iubească. A avut o căsnicie interesantă cu Voica Foișoreanu, s-au despărțit, au trăit separat, dar se vizitau, s-au recăsătorit, se completau se pare în această căsnicie. Ca orice copil care avusese o viață destul de grea și nefericită, simțea nevoia de iubire”. Angoase
“Angoase? Avea, da, avea angoase. Unele care țineau de zona copilăriei și nu mi s-a confesat pe tema asta. Era unul dintre lucrurile pe care le ținea ascunse”. Revista
“După înființarea revistei, am plecat într-un turneu de promovare prin Transilvania și Banat. L-am cunoscut atunci mai bine stând prin hoteluri cu el, mâncând prin restaurante. Îmi era drag, și aveam grijă de el pentru că țineam la el”. Omul
“Ca om care avea nevoie de căldură și el avea foarte multă căldură. Mi-e dor de el. Fabula, promitea, avea treburi din astea copilărești. Era un om... nu găsesc un cuvânt...avea mult șarm”. Poetul
“Despre creatorul Romulus Guga se pot spune foarte multe. Istoria literară e foarte ciudată, paradoxală uneori. Cred că e uitat, a intrat într-un con de umbră. Guga era, în primul rând, poet. Are poezii antologice, memorabile”. Dramaturgul
“A avut succes și în dramaturgie. Esta o mare dezordine în piesele lui, dar iată că au fost făcute spectacole memorabile. Avea foarte mult curaj, în texte nu erau doar șopârlițe, lucrurile erau spuse cu mult curaj”. Prozatorul
“A fost “Nebunul și floarea” cu care a luat premiul Uniunii Sciitorilor, dar în proză, cu câteva romane a ratatț. Istoria
“În afară de interesul local, și el în scădere, pe plan național nu îmi amintesc să fi avut parte de un exeget serios, care să îl situeze acolo unde merită”.
Autor: Sorina Bota
“Era, cred, în 1969. Cum l-am cunoscut? Auzisem de el, îmi făcusem și eu studiile la Cluj. Era cu câțiva ani mai mare, cred că îl și știam din vedere. si odată, fiind la cenaclul “Liviu Rebreanu”, a venit Guga ușor euforic și ne-a dat peste cap pe toți cei de acolo.” Revista
“ A venit și a început să peroreze despre faptul că trebuia să facem o revistă la Tîrgu-Mureș. Sigur că asta nu era nimic nou pentru noi, pentru că ne doream o astfel de revistă. Ceea ce nu se știa era faptul că ideea avea o opoziție destul de îndârjită. Exista opoziție din partea scriitorilor maghiari care aveau la vremea aceea două reviste. Ei ne-au propus să facem un supliment în limba română la revista “Igoz szo”. Soluția era aberantă, firește că n-am acceptat. Opoziție era și din partea unor intelectuali sau politruci români. Unii dintre cei care erau responsabili de cultura mureșeană nu vroiau să se lege la cap cu așa ceva, cu încă o revistă. Așa că, în primă fază, “Vatra” a fost un supliment al ziarului “Steaua Roșie”. Noi
“Cine știe ce scria în dosarele noastre de securitate? Că eram rebeli sau așa ceva, ceea ce era adevărat. Eram rebeli”. Revista
“Revenind la acea ședință de cenaclu și la momentul în care l-am cunoscut pe Guga, îmi amintesc că ne-a lăsat cu gura căscată. A început să spună că el are relații, că el e membru al Uniunii Sciitorilor și că va face și că va drege. Întradevăr din acea clipă a fost fermentul principal”. Politica
“Guga a fost un boem incurabil. În anii 50-60, în timp ce elita era în închisori, exista o boemă ciudată. Partidul îi luase în brațe, iar ei slujeau care mai pe față, care mai subtil politica partidului. Dădeau Cezarului ce-i al Cezarului, adică partidului, și pe de altă parte încercau să scrie sau să facă o treabă de normalitate”. si iar Guga
“Prima impresie? Am fost deconcentrat de felul lui de a fi. si apoi a apărut un fel de triunghi, Guga, Culcer și cu mine. Ne întâlneam, ne puneam pe hîrtie ideile. De la acea intrare intempestivă la cenaclul Rebreanu și apoi prin tot felul de manifestări, Guga devenise lider”. si iar revista
“Revista s-a impus foarte repede și a produs o mică mare revoluție culturală aici, în spațiul românesc. Devenise chiar cea mai bună revistă culturală din România. De ce? Pentru că aici știam să vorbim cu cei de la cenzură. Riscam foarte mult”. Cenzura
“Cenzura comunistă avea rigoare. Dacă într-o pagină de carte sau articol apărea de trei ori “biserică”, ziceau: “uite cu mare îngăduință lăsăm o singură dată”. “Dumnezeu? Uite ați spus de cinci ori Dumnezeu cum adică? Hai să-l lăsăm o singură dată, dacă nu, îl scoatem detot”. Cuvintele erau cele cenzurate, nu mai era vorba de concepte, de idei, de teme. Lupta cu cenzura era foarte subtilă uneori, alteori foarte directă. Negociam cu cenzorii, dar nu era un troc. Noi nu le ofeream nimic. Mergeam eventual cu ei la restaurant după ce terminau de citit un număr și dădeau bunul de tipar. Eu am prins și cenzura locală care era mult mai obtuză”. Tot politica
“Paradoxal, Guga, care a luptat atâta pentru revista “Vatra”, avea aspirații politice. Ne spunea că își dorea să ajungă în Marea Adunare Națională și vroia să facă o carieră politică. si bun, o să spuneți acum, păi cum a fost rezistent? A fost și rezistent. Erau jocurile astea duble. Nu poți să te opui răului generalizat prin acte de bravură. Au fost câțiva, dar s-au stins repede. Epoca e extrem de greu de priceput de către oameni care habar n-au ce-a fost atunci”. Copilul din Guga
“Guga era din anumite puncte de vedere ca un copil mai mare. Vrând să facă o carieră politică mărturisită prietenilor, își făcuse o rubrică. Un prim articol se numea “Omul cu cămașă albă”. si cine era omul cu cămașă albă într-un lan de grâu? Evident, Ceaușescu, și Guga îl lăuda. Culcer și cu mine încercam să-l temperăm, îl trăgeam de mînecă. “Lăsați că știu ce fac, eu țin revista ca să poată să apară”. si chiar asta făcea”. si iar revista
“Am reușit să facem o revistă bună și uneori foarte bună la nivel național. Nu ne prea interesau localismele. Sigur că publicam și scriitori locali dar pe merit, când ne aduceau marfă bună, cum se spune”. Guga
“Omul era fascinant. Eram prieteni, dar ne contraziceam uneori foarte dur. Era, n-aș zice răzbunător, dar nu uita niciodată. Era dificil din acest punct de vedere. si fiind boemul de căre vă spuneam își schimba, și asta mă exaspera, foarte rapid punctele de vedere. Acum îți spunea o chestie și peste cinci minute altceva. Trecând peste toate astea, rolul lui și al primei reviste “Vatra”, a fost covârșitor”. Microfoane
“Deși erau microfoane în birouri, noi la revistă vorbeam foarte liber. Imediat după revoluție, au venit niște tineri care au luat microfoanele. stiam și atunci că sunt, dar nu le-am găsit niciodată. Astea de exemplu, erau băgate în șipcile de la parchet. Nu știu nici până azi cine au fost acei tineri”. Omul
“Așa ar fi trebuit să fie și el privit, ca orice om, că n-a fost nici el sfânt și niciunul dintre noi n-a fost sfânt. Sfinții au fost canonizați”. Iubiri
“Ce îl făcea fericit? Găsea de multe ori bucuria în boema lui. I-ar fi plăcut să fie iubit, să iubească. A avut o căsnicie interesantă cu Voica Foișoreanu, s-au despărțit, au trăit separat, dar se vizitau, s-au recăsătorit, se completau se pare în această căsnicie. Ca orice copil care avusese o viață destul de grea și nefericită, simțea nevoia de iubire”. Angoase
“Angoase? Avea, da, avea angoase. Unele care țineau de zona copilăriei și nu mi s-a confesat pe tema asta. Era unul dintre lucrurile pe care le ținea ascunse”. Revista
“După înființarea revistei, am plecat într-un turneu de promovare prin Transilvania și Banat. L-am cunoscut atunci mai bine stând prin hoteluri cu el, mâncând prin restaurante. Îmi era drag, și aveam grijă de el pentru că țineam la el”. Omul
“Ca om care avea nevoie de căldură și el avea foarte multă căldură. Mi-e dor de el. Fabula, promitea, avea treburi din astea copilărești. Era un om... nu găsesc un cuvânt...avea mult șarm”. Poetul
“Despre creatorul Romulus Guga se pot spune foarte multe. Istoria literară e foarte ciudată, paradoxală uneori. Cred că e uitat, a intrat într-un con de umbră. Guga era, în primul rând, poet. Are poezii antologice, memorabile”. Dramaturgul
“A avut succes și în dramaturgie. Esta o mare dezordine în piesele lui, dar iată că au fost făcute spectacole memorabile. Avea foarte mult curaj, în texte nu erau doar șopârlițe, lucrurile erau spuse cu mult curaj”. Prozatorul
“A fost “Nebunul și floarea” cu care a luat premiul Uniunii Sciitorilor, dar în proză, cu câteva romane a ratatț. Istoria
“În afară de interesul local, și el în scădere, pe plan național nu îmi amintesc să fi avut parte de un exeget serios, care să îl situeze acolo unde merită”.
Autor: Sorina Bota
