Eminescu și prietenii Doi mureșeni, unul din Deda, celălalt din Ibănești, i-au fost prieteni buni lui Mihai Eminescu. Cu Teodor Ciontea a fost coleg la Viena iar Nicolae Petra Petrescu l-a ajutat decisiv în căutările sale folcloristice. O înregistrare inedită, realizată în 1966 de redactorii de la Radio Tîrgu-Mureș, dezvăluie cum a fost inspirat poetul de locuri și de mureșeni. Povestea e spusă tot de un mare căutător de folclor, Vasile Netea. Transilvania
“Cu un toiag de alun în mână, cu un carnet în buzunar, cu un creion și cu o inimă deschisă spre toate chemările lumii. Așa a pornit Eminescu spre Transilvania. Era primăvara lui 1866.” Deda
“Prin 15 mai Eminescu ajunge la Toplița, coboară la Stânceni si apoi la Deda. Aici a stat trei zile și trei nopți în casa studentului Teodor Ciontea, elev în clasa a VI-a la Liceul din Blaj. si tot aici a auzit prima dată doina “Ce te legeni codrule.” Aproape profesor
“De de la Deda, Eminescu ajunge la Tîrgu-Mureș. Unde era atunci un protopop învățat, protopopul Trombitaș.si Eminescu a bătut la poarta casei lui. Protopopului i s-a părut surprinzătoare această apariție a unui tânăr de 16 ani plecat să vadă Câmpia Libertății de la Blaj. Tânărul i-a părut isteț, bine pregătit. Protopopul căuta un dascăl fiindcă în toamnă urma să se deschidă, aici, în Tîrgu-Mureș, o școală pentru ucenicii români. si l-a rugat pe Eminovici să rămână la Tîrgu-Mureș. Tânărul a zâmbit și i-a spus: “Mulțămesc frumos, dar mă cheamă Câmpia Libertății, mă cheamă Blajul.” Primul prieten
“Teodor Contea. Eminescu l-a căutat la Tîrgu-Mureș și i-a spus: “Am dormit la părinții dumitale trei zile.” Cei doi s-au împrietenit. Au fost apoi colegi la Viena, la “România Jună.” La moartea lui Eminescu, acest Teodor Ciontea va publica o poezie în revista “Speranța.” Al doilea
Nicolae Petra Petrescu de la Ibănești. El era atunci ucenicul lui Ioan Micu Moldovanu. La Blaj, era o tradiție atunci ca toți canonicii vechi, dascălii vechi, să aibă câte un ucenic care le aducea apă și le făcea foc dar pe care îi formau apoi în spiritul disciplinei lor. Ioan Micu Moldovanu era continuatorul tradiției lui Cipariu și declanșase atunci o acțiune pentru culegerea folclorului de către elevi. Era o inovație, iar cel care era cel mai apropiat de Moldovanu și îi cunoștea bine biblioteca era acest Nicolae Petra Petrescu. Cu acesta s-a împrietenit Eminescu și datorită lui a putut “înghiți”, așa cum va spune mai târziu Nicolae Petra Petrescu, “toată biblioteca lui Moldăvănuț.” Tot prin el va ajunge să cunoască ce anume au cules elevii din Blaj ca folclor și totodată să-și ofere și el mica lui zestre adunată pe drumul pe care-l făcuse până atunci.”
Precizare
“Fac o precizare și o declarație pe care tinerii de la Trgu-Mureș aș vrea să n-o uite. Eminescu a fost primul culegător de folclor din această regiune, abia după el vor apare folcloriști precum Nicolae Petre Petrescu, Ioan Duma, Simion Mândrescu. Ei  vor culege în parte același foclor pe care l-a cules și Eminescu. Într-o încercare de comparație pe care am făcut-o anul trecut am arătat aproape pas cu pas poeziile culese de Eminescu și poeziile culese de alți folcolirști mureșeni, având astfel granția autenticității folclorului cules de Eminescu.” Castelul
“Vă amintiți de acea poezie a lui Eminescu în care zice : “Stă castelul  singuratic, oglindindu-se în lacuri,/ iar în fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri.” Această imagine splendidă prin romantismul ei este o imagine concretă, reală pe care Eminescu a văzut-o la Brîncovenești. Acolo era acel castel, fiindcă Mureșul curgea atunci pe sub castel nu pe unde curge astăzi.” Moara
“În “Geniul pustiu” există o scenă zguduitoare în care în timpul Revoluției o moară a unui sas cu tot cu sasul în moară a fost dezlegată de la țărm și a pornit cu podul. si ardea moara pe Mureș...Istoria a înregistrat episodul concret, real, în 1848, când în timpul luptelor din regiunea Reghinului întradevăr moara unui sas a pornit pe Mureș arzând. Eminescu a aflat, a înregistrat, și pe acestea și-a construit imaginea scenelor pe care avea să le descrie mai tîrziu în “Geniul Pustiu.” Se spune că Eminescu ar fi fost inspirat să scrie “Sara pe Deal” la Deda
la Deda, Eminescu s-ar fi îndrăgostit de fata preotului
Eminescu a dormit în clopotnița bisericii de lemn din Tîrgu-Mureș, momentul furtunii și sunetul dogit al clopotului regăsindu-se în paginile romanului neterminat “Geniul pustiu”
la Deda a existat o casă al cărei proprietar a susținut ani de zile că Eminescu a dormit chiar în patul pe care îl avea într-una dintre încăperi
o serie de critici neagă faptul că Eminescu ar fi trecut prin Deda
la începutul anilor 1990 a existat un demers de transformare a casei de la Deda în centru muzeistic
casa de la Deda, în care se spune că ar fi înnoptat Eminescu a fost demolată, iar în locul ei s-a construit un bar.

Autor: Sorina Bota