Interviu cu Tudor Chirilă
05.02.10 | Dialoguri online RO
“Este foarte greu să îți găsești un echilibru mai ales în cultura occidentală prezentă, care presupune doar să acumulezi și să ai, mai puțin să contempli.” Tudor Chirilă
Cine este Tudor Chirilă în 2010?
Sunt un bărbat care încearcă să se perfecționeze, să evolueze în plan individual făcându-și profesia, iar profesia mea este cea de actor, în subsidiar, muzician, iar dincolo de asta, să încerc să fac lucruri frumoase. Cred că eu sunt ceea ce voi face. Mă poți întreba cine am fost în 2010, pe 31 decembrie anul viitor, pentru că pentru anul acesta mi-am făcut o listă și voi vedea atunci ce am împlinit.
Ce este Cruciada Culturii și împotriva cui este ea îndreptată?
În mare, ea este îndreptată împotriva urâtului. Nu e o mișcare care ne aparține nouă, ci cred că, fiecare o avea latentă înlăuntrul lui și luptă să recâștige niște teritorii pe care frumosul se pare că le-a pierdut. Cruciada Culturii luptă să unifice oamenii de cultură, să îi facă să plece de pe insulele lor și să se adune pe un tărâm comun, de unde cei care aspiră la frumos să poată să îi vadă în întregime, uniți, nu să vadă un arhipelag. Cred că urâtul a săpat breșe în rândul frumosului și atunci, frumosul a devenit un arhipelag de insulițe pe care fiecare stă izolat și încearcă să se descurce în plan individual. Vom încerca să creăm un spațiu comun tuturor celor care încearcă să se regăsească aici. E o mișcare la care poți adera fără să faci ceva anume, în mod special. Cred că trebuie să știm mai multe unii despre ații și pentru asta vom încerca să creăm tot felul de locuri de întâlnire.
Esti un artist extrem de activ în direcționarea tinerilor către valorile autentice. Crezi că poți face față valului de de-esențializare sistematizată a tot ceea ce înseamnă valoare în România?
Nu îmi propun să mă lupt cu un val. Mai degrabă cred că trebuie să faci un aikido decât să te lupți cu un val foarte mare, iar aikido în acest caz este să faci surfing, să fii deasupra valului, să îl eviți într-un fel sau altul. Eu încerc doar să fac niște lucruri frumoase, înconjurat de niște oameni frumoși iar dacă vom avea mai mulți prozeliți va fi bine. Eu nu fac acest lucru neapărat pentru tineret, eu o fac mai degrabă pentru mine. Mai am foarte multe lucruri de învățat și chiar sunt destul de egoist încât să o fac exclusiv de dragul unui public și nu am pretenția că sunt un om cultivat. Sunt un om care are foarte multe de învățat. Sunt cărți importante pe care nu le-am citit, sunt muzici pe care nu le-am ascultat, sunt pictori pe care îi știu, poate, prea puțin. E greu să acoperi totul într-o viață de om, dar poți să încerci. Eu plec de la premiza că nu poți fi inspirat dacă nu cunoști. Nu poți să te hrănești tu, ca om care te exprimi, dintr-un bagaj minim și atunci, de multe ori, trebuie să ai timp să acumulezi. Faptul că noi o aducem pe Sarah Chang, iar eu pot să fiu în acea sală și să o ascult este un cadou pe care mi-l fac în primul rând mie. Nu neg o formă de egoism în această inițiativă, dar atâta vreme cât ea slujește cuiva e foarte bine. Cruciada Culturii este a noastră, e în fiecare dintre noi. Nu e nevoie de adeziuni, de carnet de membru, e nevoie doar să fim uniți. Andrei Pleșu spunea că niciodată nu trebuie să eviți o posibilă întâlnire, pentru că întâlnirile sunt cele care te schimbă. și are foarte mare dreptate.
Îndemnai, pe blogul tău, să omorâm "sindromul Caragiale". De unde crezi că trebuie să începem?
De la hăhăiala asta incredibilă, continuă. Toată lumea alege acuma să facă mișto de chestia asta cu atacurile energetice. Eu m-aș feri să fac mișto. Cred că se pierde substanța faptului că un învins alege să își justifice în asemenea mod o înfrângere. Acest lucru ar trebui să ne sperie mai ales dacă ne gândim că cinci milioane de români s-au putut uita la un asemenea om. Dar ar trebui să ne gândim dacă nu cumva există și un sâmbure de adevăr în chestiunea cu bioenergia. Televiziuni precum Discovery au realizat documentare prin care încearcă să explice fenomenul, iar noi am început o hăhăială continuă care nu o să ne aducă nimic bun, eventual niște bancuri și lamentabila situație în care ne aflăm. Probabil că dacă Einstein făcea Experimentul Philadelphia în România era luat în râs și începea toată lumea să hăhăie. Cred că un alt tip de apropiere de subiect ne-ar fi prins mai bine.
Ai refuzat titlul de model, acordat de Crin Antonescu, la acel important moment electoral. În ce măsură crezi că politicul poate oferi modele de urmat?
La noi, în niciun fel de măsură, dacă vorbim doar de noi. Dacă vorbim de Obama, de Angela Merkel sau de diverse figuri politice care au însemnat ceva, putem discuta. Dar la noi, nu.
Înainte de a fi solistul trupei Vama, ești actor. În care dintre ipostaze te simți maiautentic?
E greu de răspuns la întrebarea asta. Autentic nu are grade de comparație. Autenticul trebuie să existe în tine și să nu fie subiectul unei declinări în grade de comparație. Cred că autentic ești când ești sincer și original. Cred că ambele sunt conținute în definiția autenticului. Eu încerc să fiu autentic atât în teatru cât și în muzică. Câteodată e mai ușor în teatru pentru că acolo ești până la urmă expresia ta vie. În muzică influențele pot fi transmise în asemenea fel încât oamenii să îți înțeleagă greșit originalitatea. E foarte greu să încerci să joci și să îl imiți pe Lawrence Olivier, în timp ce e foarte ușor ca muzica ta să sune ca Pink Floyd. Este ușor, dar complet fals și nu are relevanță. În teatru e mai greu să te joci cu influențele, dar în muzică e mai ușor să te joci și să ajungi într-un loc în care poți fi acuzat de falsitate.
Te-ai gândit să aduni textele scrise pe blogul tău într-o carte?
M-am gândit. Nu ar fi o chestie foarte complicată deoarece există material pentru o carte, dar mi-aș dori o carte mai specială din punct de vedere estetic. Mi-aș dori o carte eveniment. Dincolo de asta, nu pot să spun că sunt muțumit într-un procent atât de mare încât să consider că sunt pregătit la momentul acesta pentru un debut literar. Ar fi mai degrabă un bussines probabil, alăturând un sponsor imaginii mele și scoțând o carte. E bun și un bussines pentru că trebuie să trăim din ce muncim, dar mai stau puțin, mă mai gândesc.
Cine și unde va fi Tudor Chirilă în 2020?
În 2020? Sper că mă voi plimba cu copilul meu pe plajă, împăcat cu mine însumi. Este un lucru foarte greu, dar ar trebui să pot ajunge în situația asta, deși este foarte greu în momentul de față. Nu mă întreba de ce. Îl citez din nou pe Andrei Pleșu și spun că lumea scrie din ce în ce mai puțin despre iubire, iar valorile mari precum dragostea sau familia se redimensionează. Noi suntem robii unei goane profesionale, alergăm fără oprire și, deși ne bucurăm de toată chestia asta, nu ai cum să nu îți scape anumite lucruri. Este foarte greu să îți găsești un echilibru mai ales în cultura occidentală prezentă care presupune doar să acumulezi și să ai, mai puțin să contempli. Noi uităm să contemplăm. Poate că o contemplare mai mare și posibilitatea de a ne privi pe noi profund, nu superficial cum o facem de obicei, ar putea să ne ajute sa ajungem într-o situație în care să spui: peste 10 ani am să fiu așa!”
Despre Tudor Chirilă
Tudor Chirilă s-a născut la București, în data de 28 mai 1974, fiind fiul jurnalistului sportiv Ioan Chirilă și al actriței Iarina Demian. Este fostul solist vocal al trupei Vama Veche și actualul solist al trupei Vama. În 1996 a absolvit UNATC, secția Actorie. Cariera lui Tudor Chirilă în teatru include apariții în muzicalul „Chirița of Barzoveni editia de gradinita” (după Vasile Alecsandri), regia și adaptarea fiind realizată de Iarina Demian, în rolul Domnului Charles[2]. În 2003, Tudor a interpretat rolul lui Malvolio în „A douăsprezecea noapte” (de William Shakespeare), regizat de Gelu Colceag. A jucat în piesa Ferdinand al VIII-lea Regele Spaniei (după N. V. Gogol). În 2004, Tudor a primit premiul UNITER pentru „Cel mai bun actor ” în rolul său din „A douăsprezecea noapte ”. A jucat în filme precum „Milionari de Weekend” (2003), regia Cătălin Saizescu, și în unul dintre episoadele serialulul european „Comisarul Rex” (2001, Austria).Tudor Chirilă a jucat, în anul 2006, în rolul lui Sandu - Alexandru Pârvulescu, în filmul Legături bolnăvicioase, alături de Ioana Barbu.
Interviu realizat de Laurențiu Blaga
Cine este Tudor Chirilă în 2010?
Sunt un bărbat care încearcă să se perfecționeze, să evolueze în plan individual făcându-și profesia, iar profesia mea este cea de actor, în subsidiar, muzician, iar dincolo de asta, să încerc să fac lucruri frumoase. Cred că eu sunt ceea ce voi face. Mă poți întreba cine am fost în 2010, pe 31 decembrie anul viitor, pentru că pentru anul acesta mi-am făcut o listă și voi vedea atunci ce am împlinit.
Ce este Cruciada Culturii și împotriva cui este ea îndreptată?
În mare, ea este îndreptată împotriva urâtului. Nu e o mișcare care ne aparține nouă, ci cred că, fiecare o avea latentă înlăuntrul lui și luptă să recâștige niște teritorii pe care frumosul se pare că le-a pierdut. Cruciada Culturii luptă să unifice oamenii de cultură, să îi facă să plece de pe insulele lor și să se adune pe un tărâm comun, de unde cei care aspiră la frumos să poată să îi vadă în întregime, uniți, nu să vadă un arhipelag. Cred că urâtul a săpat breșe în rândul frumosului și atunci, frumosul a devenit un arhipelag de insulițe pe care fiecare stă izolat și încearcă să se descurce în plan individual. Vom încerca să creăm un spațiu comun tuturor celor care încearcă să se regăsească aici. E o mișcare la care poți adera fără să faci ceva anume, în mod special. Cred că trebuie să știm mai multe unii despre ații și pentru asta vom încerca să creăm tot felul de locuri de întâlnire.
Esti un artist extrem de activ în direcționarea tinerilor către valorile autentice. Crezi că poți face față valului de de-esențializare sistematizată a tot ceea ce înseamnă valoare în România?
Nu îmi propun să mă lupt cu un val. Mai degrabă cred că trebuie să faci un aikido decât să te lupți cu un val foarte mare, iar aikido în acest caz este să faci surfing, să fii deasupra valului, să îl eviți într-un fel sau altul. Eu încerc doar să fac niște lucruri frumoase, înconjurat de niște oameni frumoși iar dacă vom avea mai mulți prozeliți va fi bine. Eu nu fac acest lucru neapărat pentru tineret, eu o fac mai degrabă pentru mine. Mai am foarte multe lucruri de învățat și chiar sunt destul de egoist încât să o fac exclusiv de dragul unui public și nu am pretenția că sunt un om cultivat. Sunt un om care are foarte multe de învățat. Sunt cărți importante pe care nu le-am citit, sunt muzici pe care nu le-am ascultat, sunt pictori pe care îi știu, poate, prea puțin. E greu să acoperi totul într-o viață de om, dar poți să încerci. Eu plec de la premiza că nu poți fi inspirat dacă nu cunoști. Nu poți să te hrănești tu, ca om care te exprimi, dintr-un bagaj minim și atunci, de multe ori, trebuie să ai timp să acumulezi. Faptul că noi o aducem pe Sarah Chang, iar eu pot să fiu în acea sală și să o ascult este un cadou pe care mi-l fac în primul rând mie. Nu neg o formă de egoism în această inițiativă, dar atâta vreme cât ea slujește cuiva e foarte bine. Cruciada Culturii este a noastră, e în fiecare dintre noi. Nu e nevoie de adeziuni, de carnet de membru, e nevoie doar să fim uniți. Andrei Pleșu spunea că niciodată nu trebuie să eviți o posibilă întâlnire, pentru că întâlnirile sunt cele care te schimbă. și are foarte mare dreptate.
Îndemnai, pe blogul tău, să omorâm "sindromul Caragiale". De unde crezi că trebuie să începem?
De la hăhăiala asta incredibilă, continuă. Toată lumea alege acuma să facă mișto de chestia asta cu atacurile energetice. Eu m-aș feri să fac mișto. Cred că se pierde substanța faptului că un învins alege să își justifice în asemenea mod o înfrângere. Acest lucru ar trebui să ne sperie mai ales dacă ne gândim că cinci milioane de români s-au putut uita la un asemenea om. Dar ar trebui să ne gândim dacă nu cumva există și un sâmbure de adevăr în chestiunea cu bioenergia. Televiziuni precum Discovery au realizat documentare prin care încearcă să explice fenomenul, iar noi am început o hăhăială continuă care nu o să ne aducă nimic bun, eventual niște bancuri și lamentabila situație în care ne aflăm. Probabil că dacă Einstein făcea Experimentul Philadelphia în România era luat în râs și începea toată lumea să hăhăie. Cred că un alt tip de apropiere de subiect ne-ar fi prins mai bine.
Ai refuzat titlul de model, acordat de Crin Antonescu, la acel important moment electoral. În ce măsură crezi că politicul poate oferi modele de urmat?
La noi, în niciun fel de măsură, dacă vorbim doar de noi. Dacă vorbim de Obama, de Angela Merkel sau de diverse figuri politice care au însemnat ceva, putem discuta. Dar la noi, nu.
Înainte de a fi solistul trupei Vama, ești actor. În care dintre ipostaze te simți maiautentic?
E greu de răspuns la întrebarea asta. Autentic nu are grade de comparație. Autenticul trebuie să existe în tine și să nu fie subiectul unei declinări în grade de comparație. Cred că autentic ești când ești sincer și original. Cred că ambele sunt conținute în definiția autenticului. Eu încerc să fiu autentic atât în teatru cât și în muzică. Câteodată e mai ușor în teatru pentru că acolo ești până la urmă expresia ta vie. În muzică influențele pot fi transmise în asemenea fel încât oamenii să îți înțeleagă greșit originalitatea. E foarte greu să încerci să joci și să îl imiți pe Lawrence Olivier, în timp ce e foarte ușor ca muzica ta să sune ca Pink Floyd. Este ușor, dar complet fals și nu are relevanță. În teatru e mai greu să te joci cu influențele, dar în muzică e mai ușor să te joci și să ajungi într-un loc în care poți fi acuzat de falsitate.
Te-ai gândit să aduni textele scrise pe blogul tău într-o carte?
M-am gândit. Nu ar fi o chestie foarte complicată deoarece există material pentru o carte, dar mi-aș dori o carte mai specială din punct de vedere estetic. Mi-aș dori o carte eveniment. Dincolo de asta, nu pot să spun că sunt muțumit într-un procent atât de mare încât să consider că sunt pregătit la momentul acesta pentru un debut literar. Ar fi mai degrabă un bussines probabil, alăturând un sponsor imaginii mele și scoțând o carte. E bun și un bussines pentru că trebuie să trăim din ce muncim, dar mai stau puțin, mă mai gândesc.
Cine și unde va fi Tudor Chirilă în 2020?
În 2020? Sper că mă voi plimba cu copilul meu pe plajă, împăcat cu mine însumi. Este un lucru foarte greu, dar ar trebui să pot ajunge în situația asta, deși este foarte greu în momentul de față. Nu mă întreba de ce. Îl citez din nou pe Andrei Pleșu și spun că lumea scrie din ce în ce mai puțin despre iubire, iar valorile mari precum dragostea sau familia se redimensionează. Noi suntem robii unei goane profesionale, alergăm fără oprire și, deși ne bucurăm de toată chestia asta, nu ai cum să nu îți scape anumite lucruri. Este foarte greu să îți găsești un echilibru mai ales în cultura occidentală prezentă care presupune doar să acumulezi și să ai, mai puțin să contempli. Noi uităm să contemplăm. Poate că o contemplare mai mare și posibilitatea de a ne privi pe noi profund, nu superficial cum o facem de obicei, ar putea să ne ajute sa ajungem într-o situație în care să spui: peste 10 ani am să fiu așa!”
Despre Tudor Chirilă
Tudor Chirilă s-a născut la București, în data de 28 mai 1974, fiind fiul jurnalistului sportiv Ioan Chirilă și al actriței Iarina Demian. Este fostul solist vocal al trupei Vama Veche și actualul solist al trupei Vama. În 1996 a absolvit UNATC, secția Actorie. Cariera lui Tudor Chirilă în teatru include apariții în muzicalul „Chirița of Barzoveni editia de gradinita” (după Vasile Alecsandri), regia și adaptarea fiind realizată de Iarina Demian, în rolul Domnului Charles[2]. În 2003, Tudor a interpretat rolul lui Malvolio în „A douăsprezecea noapte” (de William Shakespeare), regizat de Gelu Colceag. A jucat în piesa Ferdinand al VIII-lea Regele Spaniei (după N. V. Gogol). În 2004, Tudor a primit premiul UNITER pentru „Cel mai bun actor ” în rolul său din „A douăsprezecea noapte ”. A jucat în filme precum „Milionari de Weekend” (2003), regia Cătălin Saizescu, și în unul dintre episoadele serialulul european „Comisarul Rex” (2001, Austria).Tudor Chirilă a jucat, în anul 2006, în rolul lui Sandu - Alexandru Pârvulescu, în filmul Legături bolnăvicioase, alături de Ioana Barbu.
Interviu realizat de Laurențiu Blaga
