“Alegerea mea este către presa scrisă, dar nu cred că online-ul nu va inventa litera bătută pe tastatură cu miros virtual de cerneală.” Eugen Istodor

Câte idei rămân fixe, după 20 de ani?

Toate, ca număr, toate. Priviți simpla enumerare a subiectelor din presa de toate felurile din săptămînile astea: Iliescu înjurat, să se taie aparatul birocratic de stat, zăpada iar ne-a luat pe nepregătite, gropi în străzi abia asfaltate, Băhăian la zdup, deși mai fusese și ieșise, Vîntu vînat. Bun, acum încercați să luați la întâmplare un an din viața publică postdecembristă. E simplu. Veți găsi aceleași idei mici și strîmbe. Scapă cine poate.

Cât la sută e clișeu în presa românească de astăzi?

Păi, să ne amintim celebrele cuvinte:”nu face audiență un subiect serios. O Syda, da.” De acord. Nouă ne lipsește bombardamentul cu plictisuri bine ambalate. Să vedeți ce audiență s-ar face. Înjurătura, sexul vînd, dar nu te duc niciunde în presă. Fiindcă presa nu-și iubește subiecții. Îi termină. În momentul ăsta n-are ce măcina. A ajuns la fundul sacului de vedete ușoare, panarame. Așa e mai ușor să vezi apocalipsa de acum. Uite-o cum aleargă după subiecte. Uite-o cum ia un nimic și-l transformă în căcat. Priviți acum cît de ușor Puterea joacă tontoroiul cu ea. Priviți cum se zbate într-un borcan fără  lumină. Priviți cum numi vrea totul sau nimic, ci doar un salariu.

Dacă din "Dicționarul ideilor fixe" s-ar face un film. Cine ar fi personajul principal?

Eu, bineînțeles. Eu dus de nas, manipulînd, lovind, făcînd jocuri, găsindu-mi îndrăzneala și lașitatea. Eu descoperind umorul, detașarea, dar și deșertăciunea lui pe lungă durată.

În "Dicționar" spuneți că după publicarea lui sunteți "absolvit" de ultimii 20 de ani. Cum vă simțiți: mai liber, sau mai gol(it)?

Mai bătrîn și mai tînăr ca oricînd. Mai tînăr contează fiind în căutarea unui nou tip de interviu-de relatare jurnalistică. Chestii ce să nu semene a PR sau ce să nu pută a moara mergînd în gol.

V-ați gândit că "Viețașii" vor deveni personaje de teatru?

Sigur, eu însumi am în sertar un proiect. Dar important este cine face, nu cine vorbește. Așa că inițiativa șapteșpatrului (n.r. TEATRU 74) mă bucură. Duminică abia aștept să fiu în sală. Abia aștept să sorb cuvintele actorului de pe buze și să sper că omorîtorul de oameni e o ficțiune. Pentru că oricît s-ar spune o ficțiune e mai ușor de gîndit.

Cu televizorul s-a mințit poporul, dar cu presa scrisă ce s-a făcut?

Același lucru. Dar și la teveu și la tipar s-au spus lucruri. și poți citi printre cuvinte, printre crolluri adevărul. Sîntem în situația, dar cine nu e pe lumea asta? În care au scăzut standardele, în care dacă nu ești într-o bisericuță mori. Ce-ar fi să înființăm bisericuța cum să se citească o știre. N-am putea manipula și noi ceva cu ea? Andrei Gheorghe începuse ceva de acest gen. Acum e șef comunicare ministerul de finanțe. Deci, se poate!

Blog sau coloana de ziar?

Blogul nu-mi dă vreo satisfacție decît în formula uichendist.ro, unde mă mișc și caut fericirea colindînd lumea largă. Altfel, pe istodor.catavencu.ro interviurile mă plac și le fac și eu cu ochiul. Să frec mouse-ul și să scriu ce prostii nu mă ocolesc, asta nu, nu vreau, nu-mi place. Așa că ziarul îmi dă miros, culoare, viață, dar și acolo e aceeași luptă: nu-mi plac opiniile mele. Nu știu să am opinie de editorialist.

Tipar sau online, în presă?

Se prăbușește tiparul de presă. Alegerea mea este către presa scrisă, dar nu cred că online-ul nu va inventa litera bătută pe tastatură cu miros virtual de cerneală. Sau tasturiile cu aromă de imaginație. Doar să freci un scaun între picioare, un ecran între ochi nu-i deajuns pentru om. Am încredere în om că-și va dori mai mult. E abia prea mic în fața propriei invenții.

Poneiul roz sau Flacăra violet?

Poneiul roz e o senzație-șoc. Trece. De la el poți crea un Turn Eiffel. Flacăra violet e a cretinilor. Te omoară vedeniile unei lumi pentru care ești o umbră.

Cei 20 de ani ai lui Brucan au trecut. Cine ne spune ce urmează și cât?
Nimeni. Nici un Brucan nu mai avem.

Despre Eugen Istodor
Eugen Istodor (n. 1965), absolvent al Facultatii de Litere, Universitatea din Bucuresti, semneaza rubricile permanente de interviu, reportaj si „idei” in saptaminalele Academia Catavencu si Dilema Veche. A predat cursul „Tehnici de interviu” la Centrul pentru Jurnalism Independent (1997-2002). Din 2005, scrie pentru Cotidianul, iar din 2009, realizeaza o emisiune de televiziune pentru Realitatea TV. A mai publicat volumele: Interviuri contra naturii (interviuri cu oameni politici) (Nemira, 1997), Oameni cu care as muri de git (interviuri cu oameni simpli) (Nemira, 2000), Vietasii de pe Rahova (Polirom, 2005; editia a II-a, Polirom, 2008), Cartea vietii mele (Polirom, 2007). Este membru al Uniunii Scriitorilor (2008). 

Un interviu de Laurențiu Blaga