"Cultura se face cu oameni, iar până nu ne maturizăm să știm să degustăm cultura, se pare că nici oferta nu se grăbește să ne-o ia înainte.", Cătălin Hegheș

Ce preferi: jurnalist sau bloger?

și una și cealaltă.

Ce îți oferă una și nu îți dă cealaltă ipostază?

Prima ipostază îți antrenează rigoarea, auto-civilizarea (dacă mi-e permis), te aruncă vrând nevrând într-un spațiu în care se joacă după niște reguli care îți prind bine după ce le deprinzi. În plus afli niște informații care-ți folosesc, intri în contact cu tot soiul de oameni, unii chiar de mare calitate, deci una peste alta ești mai câștigat ca individ. A doua ipostază îți dă o mai mare libertate - a nu se confunda însă cu libertatea totală. Ai și aici o semnătură, în cazul meu aceeași cu cea de jurnalist deci diferența dintre cele două posturi nu e prea mare. Totuși, pe blog nu dai raport nimănui în afara cititorului. Nu există secretar de redacție, editor, redactor-șef etc. Tu ești cel care gândești, pornești de la o idee, o documentezi, mai bine sau mai prost, după caz, tu ești acela care răspunzi comentariilor. În plus, îți poți alege orice subiect de pe lume: fie că ai citit o carte bună și vrei să împărtășești lumii experiența, fie că te jenează tare politica din domeniul sanitar a SUA, fie că observi vreo trăsnaie spusă de un politician autohton, ești liber să scri despre orice. Cum ar veni, ești un soi de divinitate. Te coboară însă înapoi pe pământ extrem de rapid traficul, pentru că degeaba ești divinitate într-ale opiniei dacă ai cinci cititori pe zi.

Ai făcut presă audio, faci presă scrisă și tv. În care te simți mai în "apele tale"?

Am început lucrând ca reporter la un ziar săptămânal și, fără să intenționez să supăr pe nimeni, am impresia că presa scrisă e cea mai bună școală de jurnalism. Fiecare mediu are avantajele și dezavantajele lui. Îmi place și radio-ul (ca o paranteză, de fapt am intrat în presă cu gândul să lucrez într-un radio, dar nu mi-a ieșit, așa că începuturile la ziar au fost pur întâmplătoare), descopăr aproape în fiecare săptămână câte ceva și din televiziune, însă presa scrisă îmi e cea mai la îndemână de practicat. Plus că e și cea care-mi place mai mult.

Ce are Bucureștiul și nu are provincia, din punct de vedere al mass media?

Mai mulți bani. În rest, dacă observăm că premiile Clubului Român de Presă ajung frecvent și-n provincie, atunci chiar nu văd ce ar avea București-ul în plus. Firește, o fi în răspunsul meu și vreo doză de patriotism local.

Dacă presa din Mureș ar fi o femeie, cum ar suna caracterizarea ei?

Hmmm... O femeie nu neapărat frumoasă, dar nici urâtă. O femeie extrem de inteligentă și abilă, dar nu neapărat foarte cultivată. O femeie fără prea multe maniere, dar cu o diplomație care-i vine din lăuntru și care compensează, deși uneori nu destul. Oricum, ciudată femeie.

Cât de "cultural" ți se pare că e municipiul Tîrgu-Mureș?

Mai jos față de pretențiile și iluziile unora dintre oamenii de cultură. Totuși, nu poți să nu observi că în ultimii ani a mai crescut oferta culturală: se joacă teatru mai des și mai diversificat, la Filarmonică se cântă de asemenea mai des, a apărut și moda concertelor live prin baruri etc. Pe de altă parte ne-am cam desființat librăriile bune, un cinematograf din cele două s-a închis, iar în celălalt filmele rulează cu sala mai mereu aproape goală, la muzee sincer n-am mai fost de când eram prin școală și ca mine cred că-s destui. Una peste alta, cultura se face cu oameni, iar până nu ne maturizăm să știm să degustăm cultura, se pare că nici oferta nu se grăbește să ne-o ia înainte.

Povestește-mi o faptă bună pe care ai făcut-o de când ești în presă?

Documentam împreună cu un coleg o informație cum că o elevă de la un colegiu din Tîrgu-Mureș ar fi făcut campanie electorală în școală distribuind niște pliante ale partidului X. Am dat de elevă, am înregistrat-o cu un reportofon ascuns povestind cum le-a distribuit și am pus faptele pe masa directorului, care n-a mai avut loc de dat înapoi. Ca o paranteză, am și avut un noroc de-a dreptul chior: în doar cinci-zece minute noi am și dat de fată și am și făcut-o, în naivitatea ei, să ne confirme povestea. Directorul a anunțat inspectoratul și ne-a spus că va lua măsurile care se impun: eleva urma să fie exmatriculată. Aveam o știre bombă și fugeam cu ea spre redacții ca să o dăm, eu la radio, colegul la un ziar național. Pe drum ne-am dat seama că de fapt e o porcărie și ne-a cam ros conștiința, trebuie să recunosc. Așa că ne-am întors la director și am negociat ca să uităm știrea, cu promisiunea că eleva nu va fi exmatriculată. Fetei nu doar că-i părea rău, dar se vedea că era realmente afectată, demoralizată, încă nu-i venea să creadă că dintr-un gest făcut fără să se gândească destinul putea să-i sară pe cu totul alte coordonate. Era în clasa a douăsprezecea și mai avea doar câteva luni până la examenul de Bacalaureat. Directorul a acceptat, noi n-am mai publicat nici unul știrea și povestea a rămas îngropată. În cazul acela publicul care ar fi consumat știrea câștiga mult mai puțin față de cât avea eleva de pierdut.

Ești dependent de rețelele de socializare?

Frecventez una și... cam zilnic, recunosc, dar nu știu dacă se cheamă chiar dependență. Dacă mă duc în concediu și am acces la internet nu mă obosesc să văd care-s ultimele noutăți.

Facebook sau Hi5?

Facebook, pentru că mi se pare mai civilizat. Contul de pe hi5 l-am șters.

Ai declarat că dacă în 2012 Pocloșul va fi acoperit îți vei pune și tu pene după modelul Mircea Badea. Ești sigur că nu va fi gata proiectul sau pe ce te bazezi ?

Ca să folosesc o licență de stil a primarului, vă dau în scris că nu-l acoperă din cel puțin două considerente: nu pot (de vorbit cu domnul Bărbieru, dacă mai e dispus cu noua conducere să vorbească) și n-au bani (proiectul costă după primele estimări câteva zeci bune de milioane de euro). Iar dacă prin vreo minune puțin probabilă se va întâmpla... asta e, trebuie să-mi fac rost de pene.


Despre Cătălin Hegheș
Incisiv și necruțător ca și jurnalist, Cătălin Hegheș este unul dintre personajele interesante ale presei mureșene. Semnează la săptămânalul "Punctul", face emisiunea "Verde-n față" (înainte să facă Liviu Mihaiu la Realitatea o emisiune cu același titlu) la Televiziunea Tîrgu-Mureș și a cochetat doi ani cu Radio Tîrgu-Mureș. Este un reprezentant de seamă al blogosferei mureșene și un veșnic implicat în acțiuni cu caracter voluntar (ultima, "Mureșul citește")
 un interviu realizat de Laurențiu Blaga