George Enescu
05.10.09 | Istorie Locala RO
Enescu venea cu mare plăcere la Tîrgu-Mureș....
...o spune chiar celebrul compozitor și muzicolg Zeno Vancea, într-o mărturie inedită aflată în Fonoteca de aur a Radio Tîrgu-Mureș.
Prima dată la Tîrgu-Mureș
“Pe vremea când eram aici profesor, asta după 1926, când mi-am terminat studiile la Viena si am reușit să fiu numit aici prin concurs, Enescu venise pentru prima dată la Tîrgu-Mureș. Mi-aduc aminte că a făcut publicului o impresie extraordinară.” Atracție
“Enescu venea întotdeauna cu foarte mare plăcere aici, la Tîrgu-Mureș fiindcă Conservatorul avea un corp select, care-l prețuia pe Enescu și Enescu îi prețuia pe ei. Înainte de concerte venea întotdeauna la Conservator, cânta la orgă, la vioară, avea discuții foarte animate cu profesorii. si asta a fost un punct de atracție pentru el ca să vină la Tîrgu-Mureș.” Nimic comercial
“Turneele lui de concert nu aveau deloc aspect comercial. Pe vremea când nu era radio, când nu era televiziune, când era o epocă fericită, spun eu, fiindcă nu exista încă poluarea sonoră, el căuta să facă educația muzicală a publicului. Prezenta, binențeles în interpretarea lui extraordinară, capodoperele literaturii universale și lucrările compozitorilor români din perioada aceea. Că nu urmărea niciun scop comercial reiese și din faptul că din banii pe care i-a adunat dând concerte, a făcut fondul Enescu pentru compoziție cu care stimula creația. În fiecare an se organiza concursul Enescu și compozitorii care aveau lucrări bune erau premiați. Tîrgu-Mureșul era unul din locurile deseori frecventate de Enescu.” Om excepțional
“Era un om extraordinar. Calitățile lui de muzician genial erau egalate de calitățile lui de om. Era de o puritate extraordinară, angelică. Era un om care-i ajuta pe toți, care n-a cunoscut, nu știa ce este rivalitatea, ca dovadă că era bun prieten cu alți mari violoniști ai timpului. Enescu avea niște calități omenești extraordinare.” Modest
“Enescu nu-și prea cânta propriile compoziții. Cele trei simfonii au fost desigur, prezentate de el în București în primii doi ani, dar în general era așa de modest încât lăsa ca lucrările lui să fie cântate de alții. De exmplu, prima simfonie a fost cântată în primă audiție la New York de marele dirijor și marele compozitor Gustav Mahler.” Iubire
“Ce am iubit mai mult la George Enescu? Este greu de spus, fiindcă a fost o personalitate așa de multilaterală încât era greu să desparți una de alta. Calitățile lui de mare muzician își aveau probabil rădăcinile în calitățile lui de om extraordinar.” Patriotism
“Enescu era un mare patriot fără să fi fost șovin. Enescu a spus celebră vorbă “muzica este un grai al inimii care se adresează altor inimi cu scopul de a înfrăți oamenii.” Astfel, Enescu a dat un exemplu extraordinar de frumos în care patriotismul se îmbină cu sentimentul de solidaritate cu toți semenii săi indiferent de naționalitate sau de credință.” La fel ca acum, și în urmă cu 50 de ani, publicul din sălile de concert era entuziast dar ...puțin, mărturisește același Zeno Vancea “Observ că a scăzut interesul iubitorilor de muzică. Da, sălile se umplu atunci când este vorba de ceva senzational, lucru care se poate observa și la București. Chiar și atunci când vine un interpret din ăsta mai exotic dar cântă mai prost, este primit cu mult entuziasm sau este aplaudat și unul mai slab la fel ca și unul mai bun. Publicul nu are încă toate criteriile necesare de evaluare. Este nevoie de educația publicului. Din păcate nu prea văd la concerte tineretul, studențimea.”
Autor: Sorin Bota
Prima dată la Tîrgu-Mureș
“Pe vremea când eram aici profesor, asta după 1926, când mi-am terminat studiile la Viena si am reușit să fiu numit aici prin concurs, Enescu venise pentru prima dată la Tîrgu-Mureș. Mi-aduc aminte că a făcut publicului o impresie extraordinară.” Atracție
“Enescu venea întotdeauna cu foarte mare plăcere aici, la Tîrgu-Mureș fiindcă Conservatorul avea un corp select, care-l prețuia pe Enescu și Enescu îi prețuia pe ei. Înainte de concerte venea întotdeauna la Conservator, cânta la orgă, la vioară, avea discuții foarte animate cu profesorii. si asta a fost un punct de atracție pentru el ca să vină la Tîrgu-Mureș.” Nimic comercial
“Turneele lui de concert nu aveau deloc aspect comercial. Pe vremea când nu era radio, când nu era televiziune, când era o epocă fericită, spun eu, fiindcă nu exista încă poluarea sonoră, el căuta să facă educația muzicală a publicului. Prezenta, binențeles în interpretarea lui extraordinară, capodoperele literaturii universale și lucrările compozitorilor români din perioada aceea. Că nu urmărea niciun scop comercial reiese și din faptul că din banii pe care i-a adunat dând concerte, a făcut fondul Enescu pentru compoziție cu care stimula creația. În fiecare an se organiza concursul Enescu și compozitorii care aveau lucrări bune erau premiați. Tîrgu-Mureșul era unul din locurile deseori frecventate de Enescu.” Om excepțional
“Era un om extraordinar. Calitățile lui de muzician genial erau egalate de calitățile lui de om. Era de o puritate extraordinară, angelică. Era un om care-i ajuta pe toți, care n-a cunoscut, nu știa ce este rivalitatea, ca dovadă că era bun prieten cu alți mari violoniști ai timpului. Enescu avea niște calități omenești extraordinare.” Modest
“Enescu nu-și prea cânta propriile compoziții. Cele trei simfonii au fost desigur, prezentate de el în București în primii doi ani, dar în general era așa de modest încât lăsa ca lucrările lui să fie cântate de alții. De exmplu, prima simfonie a fost cântată în primă audiție la New York de marele dirijor și marele compozitor Gustav Mahler.” Iubire
“Ce am iubit mai mult la George Enescu? Este greu de spus, fiindcă a fost o personalitate așa de multilaterală încât era greu să desparți una de alta. Calitățile lui de mare muzician își aveau probabil rădăcinile în calitățile lui de om extraordinar.” Patriotism
“Enescu era un mare patriot fără să fi fost șovin. Enescu a spus celebră vorbă “muzica este un grai al inimii care se adresează altor inimi cu scopul de a înfrăți oamenii.” Astfel, Enescu a dat un exemplu extraordinar de frumos în care patriotismul se îmbină cu sentimentul de solidaritate cu toți semenii săi indiferent de naționalitate sau de credință.” La fel ca acum, și în urmă cu 50 de ani, publicul din sălile de concert era entuziast dar ...puțin, mărturisește același Zeno Vancea “Observ că a scăzut interesul iubitorilor de muzică. Da, sălile se umplu atunci când este vorba de ceva senzational, lucru care se poate observa și la București. Chiar și atunci când vine un interpret din ăsta mai exotic dar cântă mai prost, este primit cu mult entuziasm sau este aplaudat și unul mai slab la fel ca și unul mai bun. Publicul nu are încă toate criteriile necesare de evaluare. Este nevoie de educația publicului. Din păcate nu prea văd la concerte tineretul, studențimea.”
Autor: Sorin Bota
