Casa Ferencz Nagy Szabó a fost construită în 1623, proprietarul ei fiind o persoană cu funcție importantă în conducerea orașului, staroste al breslei croitorilor și renumit cronicar al orașului Tîrgu-Mureș. Memoriile sale constituie mărturii valoroase despre viața orașului la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea. Din punct de vedere stilistic, clădirea aparține perioadei Renașterii târzii transilvănene. și-a păstrat într-o proporție destul de ridicată structura inițială cu planul în forma literei „L” și elevația compusă din două nivele. Parterul este alcătuit din cinci încăperi acoperite cu bolți semicirculare cu penetrații și bolți în cruce. Structura planimetrică a etajului respectă în mare parte  modelul parterului. Excepție face încăperea de pe colț căreia i s-a atașat un turnuleț circular aflat în rezalit. În partea dinspre curtea interioară existau atât la etaj cât și la parter galerii deschise care  vor fi zidite odată cu trecerea edificiului în posesia catolicilor și transformării lui în sediul parohial al bisericii aflate în imediata vecinătate. Fațadele exterioare au un aspect simplu și echilibrat fără elemente decorative remarcabile. Pe latura dinspre Piața Trandafirilor, imediat sub cornișa acoperișului s-a păstrat o inscripție cu anul în care a fost ridicată, 1623. Astăzi, clădirea se află în proprietatea Bisericii Romano-Catolice, la parter funcționând spații comerciale. Bibliografie: Ioan Eugen Man, Tîrgu-Mureș, istorie urbană de la începuturi până în 1850, Tîrgu-Mureș, Ed. Nico, 2006, pp. 126-128. Keresztes Gyula, Marosvásárhely régi épületei, Marosvásárhely, Difprescar, 1998, pp. 24-26. Autor: Maria Orosan-Telea