Un debut (ne)iertător
Ionel Bușe, Femei de iasomie, Litera, 2022
Un debut (ne)iertător
Ionel Bușe a fost, pentru mine, până mai ieri un literat complet necunoscut, dar ce mirare, sau ce bucurie a iluminării că mi-a fost dat să adaug în palmaresul personal lectura Femei de iasomie, care este, aflăm, de pe coperta 4, roman situat pe locul al III-lea la concursul Primul roman, 2021, al Editurii Litera. Radu Aldulescu îl recomandă într-un fel sentimentalist „M-am îndrăgostit la prima vedere și pe viață de Femeile de iasomie ale lui Ionel Bușe, savurând poveștile lor stranii, livrești și, deopotrivă, autentice (...)” corect, chiar se situează aceste femei în zona vrăjirii, uneori a dezvrăjirii, asta depinde numai și numai de fazele lunii.
Femei de iasomie este un roman care mă poartă prin infinitul de tandrețe, prin inaccesibilul interior al ființei umane, prin gândurile celorlalți, ca și cum ar fi și ale tale, prin posibilitatea de contopire cu un celălalt, pe care se întâmplă să-l găsești la răscrucea drumurilor tale, poate că celălalt e numai axialitatea, asumarea divinului, umplerea unui gol fără margini. Ar fi fost păcat să nu existe romanul lui Ionel Bușe care ține de urât călătoriilor de unul singur, nu hai-hui, ci întotdeauna cu scop. Viața în sine este o călătorie surprinzătoare, așa cum vor afla vor afla și personajele de aici. În special, un anume Orlando. Nimeni nu poate prezice viitorul, de asta suntem lămuriți. Nu e loc de jocuri ale minții, e totul numai curgere, un firesc al trăirilor unor suflete care se caută și sunt clipe, pasaje, fragmente, dialoguri în care se regăsesc. Fac pace cu sinele pentru câteva secunde.
Adeptă a idealismului lui Camil Petrescu (cum altfel?) mi-a plăcut extraordinar de mult una dintre zicerile din această carte, probabil cu ea vreau să și rămân: „Uneori pentru un iubit sau o iubită merită să te sacrifici ca pentru un ideal... Problema e că iubirea o confundăm prea des cu atracția fizică.” Cauze și soluții, reflecții filosofice, psihanaliză a relațiilor și o perpetuă stare de conștiență și de trezire. Aceasta este realitatea pe care ne-o prezintă Ionel Bușe, o realitate care te menține captiv al unei perpetue plăceri autentice de a lectura fiecare filă ca și cum ar fi ultima filă înainte de a închide ochii. Este acea carte în stare să te oglindească și să te pună față în față cu noianul de singurătăți, calamități, dezastre, dar și cu idealuri pe măsură. Nimeni nu va fi conturat mai puțin decât înseamnă și nimeni nu va fi amăgit, așa cum se amăgesc numai oamenii slabi de înger. Dacă vei intra în grădina Femeilor de iasomie, vei culege silogisme valide prin prisma cărora să-ți poți repera, în sfârșit, propriul sine, nu promite mântuirea, dar nu e nici departe de a mântui.
Gabriela Feceoru
