Dr. Bruce Greyson, Dincolo, Traducere de Simina Bălășoiu, Litera, 2022

Psihiatrul Dr. Bruce Greyson este uimitor! Scrie cartea Dincolo ca pe o experiență personală interconectată cu experiențele altor oameni. În această carte sunt cuprinși 45 de ani de cercetare științifică, așa cum aflăm din prefață de la chiar autor, tot el spune: „ea nu a fost scrisă pentru oameni de știință.” (Introducere. O călătorie pe un teren neexplorat, p.24). Mărturiile pe care le-am citit aici, m-au trimis și pe mine să revizitez un episod pe care l-am ignorat mulți ani.

Până la fatidica întâlnire a doctorului Bruce Greyson cu doctorul Raymond Moody, primul dintre ei, conota anumite experiențe ale pacienților la suprafață bazându-se pe anumite etichete din psihiatrie și povestește: „Am presupus, așa cum ar fi făcut mai toți psihiatrii, că aceste idei se bazau pe dorințe proiectate și pe confuzia dintre imaginație și realitate.” (1. O știință a inexplicabilului, p.38). Ce a produs această întâlnire? Un nou sens pentru viața și pentru formarea profesională a Dr. Bruce Greyson. Este unul dintre indicatorii foarte clari ai faptului că unele dintre întâlnirile din această viață cu anumiți oameni ne pot schimba destinul pentru totdeauna. „Într-o zi, în timpul unei pauze la Urgențe, am început să vorbim despre trecutul lui și mi-a spus atunci despre cartea lui, care se chema Viață după viață și în care folosise formula „experiență la limita morții” pentru a eticheta experiențele ciudate pe care le avuseseră oameni în preajma morții.” (p. 41).

Și aici aș vrea să mă opresc puțin ca să desprind din carte experiența unei femei, Margot Grey, care își exprimă experiența la limita morții într-o manieră elevatoare: „Am avut o senzație de extaz, însoțită de sentimentul de a fi fost aproape de „sursa” vieții și a iubirii, care părea să fie una și aceeași. M-am simțit învăluită de senzația de fericire într-un mod care nu poate fi descris în cuvinte. Imaginea cea mai apropiată, în termenii noștri, este cea a „îndrăgostirii”, emoția pe care o simți când ți se spune în brațe pentru prima dată întâiul copil născut, senzația de spirit transcendent care plutește în aer când ești la un concert de muzică clasică sau pacea și măreția transmise de munți, de păduri, de lacuri sau de alte frumuseți ale naturii care te pot mișca până la lacrimi. Puneți toate acestea laolaltă, măriți-le intensitatea de o mie de ori și așa veți ajunge să întrezăriți o fărâmă din „starea” pe care o ai când îți este anulată parțial restricția accesului la „adevărata moștenire”.” (p. 219).

Pe o anume rută cu trenul dus-întors, am avut această revelație despre ceea ce înseamnă ELM (experiență la limita morții) și despre ceea ce am experimentat și eu la vârsta de 19 ani, surmenată și stresată, (pe atunci, anul I de facultate, doream să fiu cea mai bună din clasa mea de latină), când ne pregăteam pentru o traducere – eu și colega mea, am simțit că amețesc și că nu voi mai putea spune nimic și că nu mă mai pot mișca, am căzut de la masă brusc în timpul cursului de la ora 8 dimineața & mi-am pierdut cunoștința, ca și cum aș fi adormit. Fenomenul ELM, pe atunci nu știam că există, dar atunci aflam cum este să mori pentru câteva secunde. În experiența mea vedeam derulându-se imagini din toată viața mea de până atunci, dar așezate ca pe un film de aparat de fotografiat, se derulau cu mare viteză și apăreau pe un fundal negru, neîntrerupt, constant, permanent. M-am trezit întinsă pe podea cu colegele mele în jur și o fiolă de calciu în mâna cuiva. Am recunoștință pentru doamna profesoară care a acționat impecabil pentru salvarea mea și le sunt recunoscătoare și colegelor mele de la curs. Mi-au spus că am căzut și că m-am lovit cu capul de podea. Mă întrebau dacă sunt bine și dacă mă doare. Mirarea mea a fost că nu am simțit impactul deloc și nu simețeam nicio durere. M-am trezit ca și cum aș fi dormit, ca și cum nu se întâmplase nimic. Toată lumea a convenit că acesta fusese un leșin. Și am trecut sub tăcere acest accident.

Recomand această carte tuturor celor care caută răspunsuri la întrebările lor legate de ceea ce este omul. Este suflet? Trup? Minte? Este mai mult de atât? M-a făcut să mă gândesc profund la tot ce am reușit să fac de la momentul acela în care eram căzută la podea, acum 11 ani și ce s-a întâmplat pe această cale. Tu unde te aflai acum 11 ani? Dincolo este o carte care obligă la reflecții.

Gabriela Feceoru