• Astăzi, 29.03.2024
  • Educație în Mureș
  • Vederi în Mureș
  • în Mureș
  • Revista Tuș
  • Republic Production

Confesivul în romanul Neuroleptic

20.05.23 | Opinie RO

Dorian Dron, Neuroleptic, Litera, 2023

 

Pe scenă se întoarce o voce a unui „filolog de formație” care a atras atenția criticilor cu experimentele sale literare anterioare: Scara (AB4); Amintirile unui spălător auto; Mesajul. Dorian Dron ne propune un nou proiect literar, Neuroleptic – un roman pe cât de confesiv, pe atât de poetic. Introducerea în universul personal al personajelor se face în straturi, ca într-o rețea neuronală, pornind de la copilărie spre maturitate, ca o scriere testamentară. Dintre cele 26 de capitole câteva sunt file de jurnal ale lui Asi, iar protagonistul, Andrei, interacționează cu o serie de elemente reprezentative din trecutul și din prezentul său. Ca într-o sală, în pregătirea unei piese de teatru, pare că se fac multe repetiții pe baza backgroundului biografic al fiecărui personaj.

Conexiunile amoroase, cele din urmă, dar și cele din prezent se interconectează, fiecare om este parte dintr-o suită ‒ ca niște fire subțiri, la fel ca cele care cresc și traversează inima frunzelor de pătlagină – primăvara. Stilul jurnalistic oferă o perspectivă de analiză a unor interioare umane în care seamănă mult cu realitățile cotidiene. Elemente ale unor destine comune se întrepătrund. Pare că toată lumea are o relație cu toată lumea. Toate fostele iubiri ale lui Andrei sunt în conexiune indirectă cu Asi, și tot subînțeles, Andrei este în conexiune cu foștii parteneri ai lui Asi. Iubirea corporală cu Ira este icoana demonstrativă a superficialității care îi va învinge pe protagoniștii acestui flux.

Rafinamentul cu care jonglează Dorian Dron în spațiul creat pentru personaje, capacitatea de a îmbrăca hainele personajelor atât de diferite ca spectru psihic și emoțional, ca viziune și ca proiecții ‒ dovada vie că și-a încercat scriitura și cu alte ocazii și că a pariat că miza pe cvasiconfesivitate va fi o rețetă a succesului sigur.

La începutul lecturii, eu care mă aflam în tren țineam în mâini acest roman cu care mă întovărășeam și pe care am decis să-l scot din folie când am rămas blocată la gara Meri pentru că pe firele de tensiune căzuse un copac. Ei bine, încă de la prima pagină am avut senzația că are acel element care să mă facă să transcend informația reală pe care tocmai o primeam și să mă introducă în lumea altcuiva, o lume descrisă personal, povestită la persoana I singular și care îmi amintea de jurnale, motiv pentru care a trebuit să citesc câteva pagini, coperta IV și Prefața ca să-mi dau seama exact în ce gen literar se încadrează.

Ei bine, este un roman atipic, mi-am zis, și plecând de la această convenție mi-am asumat că nu-l voi mai asocia cu un jurnal, deși chiar capitole din carte sunt notate ca file de jurnal și asumate în cuprins astfel: „Cum intră fata cu tricou galben (jurnal); Cum nu mă ot controla ‒ fata cu tricoul galben (jurnal); 22.11 ‒ Cum ne-am certat (jurnal); 29.09 ‒ Cum ai vorbit despre relații (jurnal); Fata cu tricoul galben (jurnal); 23.12. – Jurnal aproape de final (jurnal). Aici notația confesivă nu este decât un pretext de comunicare cu celălalt în lipsa lui, o conștiință care se conectează cu o alta și spune lucruri pe care le crede, le simte, le vrea rostite celuilalt, dar pe de altă parte este un tip de scriere care presupune discreție și intimitate. Poetizarea discursivă are loc pe plan metanarativ, aceste file de jurnal sunt ca niște file umplute cu gânduri, introduse într-o sticluță și așezate pe cursul unui râu. Cine va înota ca să ajungă la aceste sticluțe? Cine va prinde cuvintele cele închise? Citiți un tip de scriere care conține o mare doză de umanitate și care te apropie mai mult de sinele uitat. Drumurile mele au fost mai bânde dacă am avut o carte a sincerității în geantă. Neuroleptic îți spune totul în față, fără ascunzișuri, fără menajamente, este un roman cutremurător, fascinant, o oglindă a firii alterabile, a instabilității omenești, a slăbiciunilor și a puterii. Nu suntem numai minte și trup. Suntem mai ales spirit, suflet. Un suflet despre care s-a demonstrat științific, ar cântări 21 de grame. Cu toții avem uneori sufletul (mult mai) greu, la fel ca al fetei cu tricoul galben, vă las în compania cuvintelor ei: „Continui să scriu în jurnalul ăsta, chiar dacă nu ți-l voi da să-l citești. Sau cel puțin nu acum. Oricum, pentru mine e o metodă bună să mă descarc. Pentru că am zile când mi-e greu să mă controlez (...) Ai cărțile și tastatura. Nu-ți cer să mă introduci în viața ta, că nici eu nu știu unde mi-e locul. Aș vrea doar să mă inviți și să ai răbdare cu mine.” (Cum nu mă pot controla – Fata cu tricoul galben (Jurnal), pp. 137-138).

Gabriela Feceoru

 

Facebook Twitter
Cultură În Mureș
Descriere - Cultura.inmures.ro este o platformă culturală a județului Mureș, care promovează evenimente, proiecte și inițiative artistice din domeniile cinematografiei, teatrului, muzicii, literaturii și artei vizuale. Site-ul oferă informații utile despre instituțiile, organizațiile și persoanele implicate în viața culturală a județului, precum și despre oportunitățile de finanțare, participare și colaborare în domeniul cultural.
Piața Republicii, Nr. 41
+40 745.992.463
Târgu-Mureș
540110
România
[email protected]