Ciudățenii magice
Doina Ruști, Ciudățenii amoroase din Bucureștiul fanariot, Editura Litera, 2021
Doina Ruști scrie un mănunchi de povestiri ivite, parcă, dintr-o altă lume, recuperând figuri istorice și cancanuri celebre dintr-o epocă fascinantă, fixând evenimentele într-un București mitic, magic ‒ tărâm al tuturor posibilităților. Ciudățenii amoroase din Bucureștiul fanariot apare într-un ambalaj impecabil care invocă atmosfera din perioada 1711-1821.
Toate cele 47 de povestiri conturează situații de amor, care mai de care mai excentrice și interzise. Relațiile de dragoste sunt sortite eșecului, relațiile de putere sunt rezultatul unei mentalități de conservare a resurselor și ajung inevitabil în haos. O anumită patimă care corupe personajele și le transpune într-un plan al ansamblului – establishing shot, ajunge să răpună sufletele naive prin însăși înșelăciunea faptelor lor.
Gravele abateri de la moralitate, adică de la autenticitate și, în schimb, respectarea unui program comportamental defectuos, sunt elemente conductoare la adevărate crize care nu se pot soluționa. Crizele existențiale nasc controverse și ilegalități/ ilegitimități, de unde și povestirea: Planul secund al unui viol în care, pe scurt, este redat narativ procesul unui viol, povestirea având la bază
„un document păstrat în arhivele Bucureștiului”.
Vorbim despre un act de viol comis de un violator care aștepta ca victima sa să îl valideze și să îi accepte propunerea în căsătorie, și lucrurile nu se opresc aici:
„pedeapsa pentru răpire și viol este aceeași, înscrisă în scripte: răpitorii și complicii sunt tunși, bătuți, uneori li se taie o mână și sunt surghiuniți.(...) Ca opțiune, pot plăti pagubele, iar ca să ne facem o idee, virginitatea costă o litră de aur (250 g).”
Moralizatoare și de efect sunt toate povestirile cuprinse în această carte-spectacol cu lumini și umbre, cu efecte și sunete care transpun lectorul într-o lume în care nu a avut șansa de a trăi, dar pe care o poate accesa aici și acum prin intermediul autoarei și a imaginarului său infinit. Doina Ruști poate fi încadrată între scriitorii devotați orientării literare realism magic și poate fi considerată la ora actuală marea magică națională. În interiorul discursului narativ se mizează pe o simbioză a contrariilor: relațiile de iubire și relațiile de putere; sinceritatea și falsitatea; adevărul și minciuna; setea de pasiune și setea de bani, evidențiază două perspective, care de obicei sunt în opoziție: perspectiva narativă realistă și perspectiva narativă magică, supranaturală, miraculoasă. Ironia și alternării planurilor: planului real și cel fabulos sunt elemente care aparțin realismului magic și care caracterizează această orientare literară.
Pentru că este o scriitură elevată, nobilă și inteligentă, comportă un anumit grad de dificultate discursivă și lingvistică. Un reper al realismului magic, de neegalat în literatura recentă. Numai Doina Ruști și-a putut lansa o asemenea provocare, de a reinventa lumi dispărute, de a le face să pulseze iar, de a le închipui într-o actualitate a unui București atât de diferit de Bucureștiul fanariot din secolele șaptesprezece-optsprezece. Literatura Doinei Ruști are noblețea unei regine, scrisoarea care acompaniază această carte, atunci când ajunge în mâinile cititorilor, nu este altceva decât încă o confesiune ca de la inimă la inimă. Cine nu are nevoie de confesiuni sincere care evocă o copilărie dătătoare, iată, de povești care trăiesc veșnic?
Gabriela Feceoru