• Astăzi, 20.01.2021
  • Educație în Mureș
  • Vederi în Mureș
  • în Mureș
  • Revista Tuș
  • Republic Production
  • AMPER - Asociația pentru Minți Pertinente
  • POL - Partidul Oamenilor Liberi

Interviu cu scenografa Eugenia Tărășescu-Jianu

Eugenia Tărășescu Jianu, scenografa din spatele unui decor care ne fascinează. Te uiți la o păpușă, la o fotografie a unui spectacol de teatru și vezi niște personaje care te fac să te uiți cu atenție, minute în șir, examinând fiecare detaliu. În Aventurile lui Pinocchio vulpea mi s-a părut atât de grațioasă și de frumos colorată încât am stat minute întregi privind fiecare detaliu, forma feței, încălțămintea, mâinile, rochia. Când eram copil stăteam și mă uitam timp îndelungat la poze dar păpușile acestea m-au făcut să mă uit la fel de mult și acum.

Doamna Eugenia Tărășescu-Jianu, am aflat întâi de personajele dumneavoastră, apoi de dumneavoastră. Pentru că îmi plac poveștile și păpușile, v-am găsit imediat un loc într-o poveste a mea, în care o fetiță creează și construiește toată ziua tot felul de păpuși sfârșind prin a deveni ea însăși o păpușă.

 

Sunt onorată că v-am emoționat prin intermediul păpușilor gândite de mine pentru spectacolul Pinochio, de la Teatrul Ariel.

Aveți dreptate că am ceva în comun cu personajul creat de dumneavoastră,  Păpădina, dar în aceeași măsură mă identific și cu Geppeto, clasicul personaj, creator de păpușă însuflețită, din spectacolul recent vizionat de dumneavoastră,  Pinocchio.

 

Care este primul pas de la care porniți în realizarea unei păpuși?

Eu când gândesc un personaj, încerc să-l concep plastic cât mai aproape de realitatea lui din scriitura dramatică, trecându-l prin filtrul propriei trăiri.

Am înțeles că nu sunteți străină de lunga mea carieră artistică. Am conceput scenografii în toate genurile teatrale – operă, balet, teatru dramatic, revistă și nu în ultimul rând, teatru de păpuși, și nu cred că ar fi interesant pentru nimeni să înșir „titluri", numeroase, cu semnificație numai pentru „vanitatea" mea de artist și mai puțin pentru public. Experiențele mele în arta păpușărească, care m-au bucurat, fiecare în parte, datorită lumii fantastice în care se produce actul teatral, au fost pline de inovații în imagine și construcție (în sensul pur tehnic) de păpuși. Ca exemplu, eu am eliminat paravanul clasic și am construit păpușa cu picioare.

 

Am observat că sunt actori, păpușari, îmbrăcați în haine întunecate care mânuiesc păpușile, dumneavoastră v-ați gândit la această tehnică?

Eliminarea paravanului clasic, în concepția mea scenografică s-a întâmplat cu foarte mult timp în urmă, din anii 70 când m-am apropiat sufletește de acest gen teatral. Realitățile s-au estompat. Ceea ce pot spune cu siguranță este că apariția actorului păpușar singur sau în trupă, în costumul negru cu cagulă, ajutat de plastica sa corporală și de păpușa sa (fie ea pe mână, marionetă sau cu tijă în cap și mâini) mi-au conferit un stil de exprimare artistică foarte personal.

Dragostea cu care gândesc un nou spectacol, fie basm, poveste, feerie, mă încarcă cu emoții acum, ca și la debutul meu cu spectacolul „Copilul din stele” de Oscar Wilde, în anii ”™70.

 

Ne puteți trimite o fotografie a decorului?

Îmi pare rău că nu vă pot oferi o fotografie. Sunt imagini vechi pe care nu le am în format digital.

 

Ați cerut vreodată părerea vreunui copil despre munca dumneavoastră? Sau altfel formulat, copiii de aici de pe pământ ce zic?

Am un obicei pe care l-am păstrat cu strășnicie și anume, în clipa în care am terminat de gândit și conceput la planșetă un spectacol, îmi caut critici pe măsura pretențiilor mele, adică copii, la început copiii prietenilor și fiica mea, acum nepoții prietenilor și proprii mei nepoți. Onestitatea naivă, sinceritatea crudă și fantezia lor îmi hrănesc imaginația și îmi stimulează creativitatea.

 

Un exemplu concret de „cruzime”?

La începuturile mele artistice atunci când m-am creionat ca scenograf al acestui gen, observațiile tranșante  din partea copiiilor îmi orientau gândurile creative. Asfel observații de genul „Omul acesta nu are urechi?”, „Vai, zâna asta este urâtă și este brunetă, de ce nu are părul galben?” , „Acesta este un lup!?”, m-au ajutat să fiu mult mai atentă la ceea ce fac și cum manevrez forma astfel încât să nu se nască nelămuriri și respingeri în mintea copiilor. Astfel, nu am trecut și nu trec la executarea artistică și tehnică a elementelor de décor și a păpușilor fără avizul micilor mei critici de taină.

 

Ce înseamnă această executare artistică și tehnică a elementelor de decor?

Executarea artistică înseamnă desene tehnice cu cote de mărime și modalități explicite de executare (prin intermediul sculptorului, tâmplarului sau croitorului) și desenele colorate ale elementelor de decor și costum ale păpușilor în mărime reală. Artiștii executanți, cu care am relații directe de colaborare, sunt cei care, cu ajutorul instrumentelor lor de lucru dau naștere obiectului concret, păpușă sau element de decor.