Într-o perioada în care tonul îl dădeau existenţialismul şi psihanaliza, Titus Burckhardt se face interpretul acelei autentice philosophia perennis care se exprimă în platonism, Vedanta, sufism, taoism şi în alte învăţături esoterice şi sapienţiale. In lucrările sale, el se dovedeşte unul din cei mai subtili interpreţi ai adevărului universal în domeniul metafizicii, precum şi în cel al cosmologiei şi artei tradiţionale.

Doctrinele esoterice ale Islamului este principalul expozeu metafizic al lui Burckhardt, care completează în mod strălucit opera lui Schuon. Printr-o serie de definiţii lucide şi sobre, autorul precizează care este natura esoterismului în general, apoi cercetează temeiurile doctrinare ale esoterismului islamic (sau sufismul), şi încheie cu o admirabilă descriere a "alchimiei spirituale" sau a căii contemplative ce duce la realizarea interioară.

Editura Herald

www.edituraherald.ro