Proiecte

“Este foarte greu să îţi găseşti un echilibru mai ales în cultura occidentală prezentă, care presupune doar să acumulezi şi să ai, mai puţin să contempli.” Tudor Chirilă


Cine este Tudor Chirilă în 2010?

Sunt un bărbat care încearcă să se perfecţioneze, să evolueze în plan individual făcându-şi profesia, iar profesia mea este cea de actor, în subsidiar, muzician, iar dincolo de asta, să încerc să fac lucruri frumoase. Cred că eu sunt ceea ce voi face. Mă poţi întreba cine am fost în 2010, pe 31 decembrie anul viitor, pentru că pentru anul acesta mi-am făcut o listă şi voi vedea atunci ce am împlinit.


Ce este Cruciada Culturii şi împotriva cui este ea îndreptată?

În mare, ea este îndreptată împotriva urâtului. Nu e o mişcare care ne aparţine nouă, ci cred că, fiecare o avea latentă înlăuntrul lui şi luptă să recâştige nişte teritorii pe care frumosul se pare că le-a pierdut. Cruciada Culturii luptă să unifice oamenii de cultură, să îi facă să plece de pe insulele lor şi să se adune pe un tărâm comun, de unde cei care aspiră la frumos să poată să îi vadă în întregime, uniţi, nu să vadă un arhipelag. Cred că urâtul a săpat breşe în rândul frumosului şi atunci, frumosul a devenit un arhipelag de insuliţe pe care fiecare stă izolat şi încearcă să se descurce în plan individual. Vom încerca să creăm un spaţiu comun tuturor celor care încearcă să se regăsească aici. E o mişcare la care poţi adera fără să faci ceva anume, în mod special. Cred că trebuie să ştim mai multe unii despre aţii şi pentru asta vom încerca să creăm tot felul de locuri de întâlnire.

Esti un artist extrem de activ în direcţionarea tinerilor către valorile autentice. Crezi că poţi face faţă valului de de-esenţializare sistematizată a tot ceea ce înseamnă valoare în România?

Nu îmi propun să mă lupt cu un val. Mai degrabă cred că trebuie să faci un aikido decât să te lupţi cu un val foarte mare, iar aikido în acest caz este să faci surfing, să fii deasupra valului, să îl eviţi într-un fel sau altul. Eu încerc doar să fac nişte lucruri frumoase, înconjurat de nişte oameni frumoşi iar dacă vom avea mai mulţi prozeliţi va fi bine. Eu nu fac acest lucru neapărat pentru tineret, eu o fac mai degrabă pentru mine. Mai am foarte multe lucruri de învăţat şi chiar sunt destul de egoist încât să o fac exclusiv de dragul unui public şi nu am pretenţia că sunt un om cultivat. Sunt un om care are foarte multe de învăţat. Sunt cărţi importante pe care nu le-am citit, sunt muzici pe care nu le-am ascultat, sunt pictori pe care îi ştiu, poate, prea puţin. E greu să acoperi totul într-o viaţă de om, dar poţi să încerci. Eu plec de la premiza că nu poţi fi inspirat dacă nu cunoşti. Nu poţi să te hrăneşti tu, ca om care te exprimi, dintr-un bagaj minim şi atunci, de multe ori, trebuie să ai timp să acumulezi. Faptul că noi o aducem pe Sarah Chang, iar eu pot să fiu în acea sală şi să o ascult este un cadou pe care mi-l fac în primul rând mie. Nu neg o formă de egoism în această iniţiativă, dar atâta vreme cât ea slujeşte cuiva e foarte bine. Cruciada Culturii este a noastră, e în fiecare dintre noi. Nu e nevoie de adeziuni, de carnet de membru, e nevoie doar să fim uniţi. Andrei Pleşu spunea că niciodată nu trebuie să eviţi o posibilă întâlnire, pentru că întâlnirile sunt cele care te schimbă. Şi are foarte mare dreptate. 

Îndemnai, pe blogul tău, să omorâm "sindromul Caragiale". De unde crezi că trebuie să începem?

De la hăhăiala asta incredibilă, continuă. Toată lumea alege acuma să facă mişto de chestia asta cu atacurile energetice. Eu m-aş feri să fac mişto. Cred că se pierde substanţa faptului că un învins alege să îşi justifice în asemenea mod o înfrângere. Acest lucru ar trebui să ne sperie mai ales dacă ne gândim că cinci milioane de români s-au putut uita la un asemenea om. Dar ar trebui să ne gândim dacă nu cumva există şi un sâmbure de adevăr în chestiunea cu bioenergia. Televiziuni precum Discovery au realizat documentare prin care încearcă să explice fenomenul, iar noi am început o hăhăială continuă care nu o să ne aducă nimic bun, eventual nişte bancuri şi lamentabila situaţie în care ne aflăm. Probabil că dacă Einstein făcea Experimentul Philadelphia în România era luat în râs şi începea toată lumea să hăhăie. Cred că un alt tip de apropiere de subiect ne-ar fi prins mai bine. 


Ai refuzat titlul de model, acordat de Crin Antonescu, la acel important moment electoral. În ce măsură crezi că politicul poate oferi modele de urmat?

La noi, în niciun fel de măsură, dacă vorbim doar de noi. Dacă vorbim de Obama, de Angela Merkel sau de diverse figuri politice care au însemnat ceva, putem discuta. Dar la noi, nu. 

Înainte de a fi solistul trupei Vama, eşti actor. În care dintre ipostaze te simţi mai autentic?

E greu de răspuns la întrebarea asta. Autentic nu are grade de comparaţie. Autenticul trebuie să existe în tine şi să nu fie subiectul unei declinări în grade de comparaţie. Cred că autentic eşti când eşti sincer şi original. Cred că ambele sunt conţinute în definiţia autenticului. Eu încerc să fiu autentic atât în teatru cât şi în muzică. Câteodată e mai uşor în teatru pentru că acolo eşti până la urmă expresia ta vie. În muzică influenţele pot fi transmise în asemenea fel încât oamenii să îţi înţeleagă greşit originalitatea. E foarte greu să încerci să joci şi să îl imiţi pe Lawrence Olivier, în timp ce e foarte uşor ca muzica ta să sune ca Pink Floyd. Este uşor, dar complet fals şi nu are relevanţă. În teatru e mai greu să te joci cu influenţele, dar în muzică e mai uşor să te joci şi să ajungi într-un loc în care poţi fi acuzat de falsitate.


Te-ai gândit să aduni textele scrise pe blogul tău într-o carte?

M-am gândit. Nu ar fi o chestie foarte complicată deoarece există material pentru o carte, dar mi-aş dori o carte mai specială din punct de vedere estetic. Mi-aş dori o carte eveniment. Dincolo de asta, nu pot să spun că sunt muţumit într-un procent atât de mare încât să consider că sunt pregătit la momentul acesta pentru un debut literar. Ar fi mai degrabă un bussines probabil, alăturând un sponsor imaginii mele şi scoţând o carte. E bun şi un bussines pentru că trebuie să trăim din ce muncim, dar mai stau puţin, mă mai gândesc.


Cine şi unde va fi Tudor Chirilă în 2020?

În 2020? Sper că mă voi plimba cu copilul meu pe plajă, împăcat cu mine însumi. Este un lucru foarte greu, dar ar trebui să pot ajunge în situaţia asta, deşi este foarte greu în momentul de faţă. Nu mă întreba de ce. Îl citez din nou pe Andrei Pleşu şi spun că lumea scrie din ce în ce mai puţin despre iubire, iar valorile mari precum dragostea sau familia se redimensionează. Noi suntem robii unei goane profesionale, alergăm fără oprire şi, deşi ne bucurăm de toată chestia asta, nu ai cum să nu îţi scape anumite lucruri. Este foarte greu să îţi găseşti un echilibru mai ales în cultura occidentală prezentă care presupune doar să acumulezi şi să ai, mai puţin să contempli. Noi uităm să contemplăm. Poate că o contemplare mai mare şi posibilitatea de a ne privi pe noi profund, nu superficial cum o facem de obicei, ar putea să ne ajute sa ajungem într-o situaţie în care să spui: peste 10 ani am să fiu aşa!”

Despre Tudor Chirilă

Tudor Chirilă s-a născut la Bucureşti, în data de 28 mai 1974, fiind fiul jurnalistului sportiv Ioan Chirilă şi al actriţei Iarina Demian. Este fostul solist vocal al trupei Vama Veche şi actualul solist al trupei Vama. În 1996 a absolvit UNATC, secţia Actorie. Cariera lui Tudor Chirilă în teatru include apariţii în muzicalul „Chiriţa of Barzoveni editia de gradinita” (după Vasile Alecsandri), regia şi adaptarea fiind realizată de Iarina Demian, în rolul Domnului Charles[2]. În 2003, Tudor a interpretat rolul lui Malvolio în „A douăsprezecea noapte” (de William Shakespeare), regizat de Gelu Colceag. A jucat în piesa Ferdinand al VIII-lea Regele Spaniei (după N. V. Gogol). În 2004, Tudor a primit premiul UNITER pentru „Cel mai bun actor ” în rolul său din „A douăsprezecea noapte ”. A jucat în filme precum „Milionari de Weekend” (2003), regia Cătălin Saizescu, şi în unul dintre episoadele serialulul european „Comisarul Rex” (2001, Austria).Tudor Chirilă a jucat, în anul 2006, în rolul lui Sandu - Alexandru Pârvulescu, în filmul Legături bolnăvicioase, alături de Ioana Barbu. 


Interviu realizat de Laurenţiu Blaga