• Astăzi, 30.03.2017
  • Educație în Mureș
  • Vederi în Mureș
  • în Mureș
  • Revista Tuș
  • Republic Production
  • AMPER - Asociația pentru Minți Pertinente
  • POL - Partidul Oamenilor Liberi

Personalități culturale

Petru Maior

Petru Maior s-a născut la Tîrgu-Mureș într-o familie greco-catolică cu tradiție, tatăl său, Gheorghe Maior, fiind preot și protopop al Iclandului Mare. În legătură cu anul nașterii sale s-au vehiculat de-a lungul timpului mai multe date, de la 1753 la 1761. Cele mai multe opinii se opresc însă, asupra anului 1760. Anii copilăriei și primii ani de școală și-i petrece în satul Căpușul de Câmpie, unde familia Maior se mută la scurtă vreme după nașterea sa.

Petru Maior este un reprezentant important al intelectualității românești transilvănene, membru al școlii Ardelene, militant pentru drepturile românilor ardeleni. A participat împreună cu Samuil Micu și Gheorghe șincai la redactarea Supplex Libellus Valachorum-ului, un document care stă la baza emancipării socio-politice a românilor.

Este legat de orașul Tîrgu-Mureș prin anii studiilor gimnaziale pe care le începe în anul 1769 și le încheie în 1772. Își va continua studiile la Blaj,  important centru scolastic greco-catolic, apoi la Colegiul de Propaganda Fide din Roma, unde pleacă împreună cu Gheorghe șincai. La Roma, între 1774 și 1779 va studia filosofia și teologia, după care își întregește pregătirea scolastică și intelectuală cu studiile de drept la Universitatea din Viena.

Odată reîntors în țară ocupă postul de profesor de logică, metafizică și drept natural la Gimnaziul din Blaj. În această perioadă (1780-1785) face două vizite și la Tîrgu-Mureș, prilejuite de ținerea unor cursuri pentru populația de origine română din oraș.

Între 1785 și 1809, Petru Maior va fi preot în Reghin și protopop al Gurghiului, aducându-și contribuția la ridicarea de biserici în protopopiatul său, sprijinind învățământului românesc de la sate și ducând o activitate de reconciliere între românii greco-catolici și ortodocși. Se implică în mod direct în problemele locuitorilor de naționalitate română din zona Mureșului superior și găsește ca rezolvare pentru multe dintre acestea educația prin cultură și morală creștină. În 1809 pleacă la Budapesta pentru a ocupa funcția de corector și cenzor al cărților românești tipărite aici. Rămâne aici până în 1821 când se stinge din viață.

Caracterul polivalent și erudit al lui Petru Maior este evident prin cărțile publicate de acesta. Prima lucrare este Procanonu unde, pornind de la problematici legate de confesiunea greco-catolică, ajunge să exprime idei din care răzbate o viziune politică premodernistă. Ca istoric se remarcă prin lucrarea Istoria pentru începutul românilor în Dachia, publicată în 1812. Aici elaborează o amplă teză în vederea argumentării originii daco-romane și a continuității poporului român pe fostul teritoriu al Daciei. Lexiconul de la Buda, chiar dacă este o lucrare neterminată, încununează activitatea de filolog a lui Petru Maior, iar Istoria Bisericii românilor atât a cestor dincoace, precum și a celor dincolo de Dunăre, pune în valoare atât calitățile sale de teolog, cât și pe cele de istoric.

Bibliografie:
Traian Popa, Monografia orașului Tîrgu-Mureș, Fundația Culturală "Vasile Netea", 2005 (prima ediție 1932), pp. 277-279.
Melinte șerban, Cultura mureșeană în memoria cărților, Ed. Ardealul, Tîrgu-Mureș, 2006, pp. 25-48.

Autor: Maria Orosan-Telea