• Astăzi, 21.08.2017
  • Educație în Mureș
  • Vederi în Mureș
  • în Mureș
  • Revista Tuș
  • Republic Production
  • AMPER - Asociația pentru Minți Pertinente
  • POL - Partidul Oamenilor Liberi

Personalități culturale

Bolyai János

Bolyai János a fost un om de știință de renume mondial, cu un loc bine determinat în istoria matematicii, datorită teoriilor sale prin care fundamentează geometria neeuclidiană. Destinul său a fost strâns legat de cel al tatălui său, Bolyai Farkas, care i-a fost profesor și care l-a inițiat în știința matematicii.

János s-a născut la Cluj, la 15 decembrie 1802. A copilărit și a studiat la Tîrgu-Mureș, unde tatăl său primise un post de profesor pentru catedra de matematică, fizică și chimie. La nouă ani va începe să studieze matematica împreună cu acesta dar va dovedi înclinații deosebite și pentru vioară. În toamna anului 1818, la doar 16 ani, este înscris la Academia tehnică militară din Viena. După terminarea studiilor, la 6 septembrie 1822, este numit sublocotenent în corpul de ingineri și este repartizat la Direcția Fortificațiilor din Timișoara. Munca de inginer militar nu-l satisface pe deplin, astfel că toată atenția și energia sa se îndreaptă spre teoria paralelelor, despre care dorește să publice o lucrare. După o absență de 6 ani de acasă, în 1825, János revine pentru o scurtă vizită la Tîrgu-Mureș. Îi va prezenta cu această ocazie manuscrisul lucrării, tatălui său. Farkas încearcă să-și convingă fiul să renunțe la obsesiile legate de teoria paralelelor, a cărei demonstrație o consideră sortită eșecului. Acesta este motivul care va duce la primele conflicte între cei doi Bolyai. Sfaturile tatălui nu vor fi urmate, iar acest lucru se va răsfrânge asupra activității sale profesionale din ce în ce mai neglijate.

Lucrarea va fi publicată la Tîrgu-Mureș în anul 1831, iar în 1832 va fi adăugată ca anexă, sub numele de Appendix, la volumul Tentamen al tatălui. Enorma valoare științifică a acestei lucrări rezidă în faptul că prin ea, Bolyai János pune bazele teoriei geometriei neeuclidiene. Lucrarea va fi trimisă și celebrului matematician Gauss, prietenul din tinerețe al tatălui său. Cu toate că ideile expuse în lucrare sunt apreciate de acesta, răspunsul care vine din partea lui Gauss i se va părea lui János rezervat și descurajator.

În anul 1833, la 31 de ani, János se pensionează pe motive medicale. Starea de continuă nervozitate și ipohondria îl fac inapt pentru serviciul militar. Revine la Tîrgu-Mureș într-o stare sufletească nu tocmai bună. Întâlnirea cu Rozalia Orban, de care se îndrăgostește imediat va fi de bun augur. Dorește să se căsătorească cu această, dar nu poate din cauza lipsurilor financiare necesare pentru întreținerea unei familii. Tatăl său refuză să-i acorde o parte din moștenire în acest scop, motiv pentru care se iscă o nouă ceartă între cei doi.

În 1834 se retrage împreună cu Rozalia pe domeniul familiei Bolyai la Domald, unde va avea parte de o perioadă liniștită. Începe acum să redacteze știința spațiului, o lucrare prin care dorește să fundamenteze principiile de bază ale geometriei. În Introducere face istoricul teoriei paralelelor. Se hotărăște să participe la concursul Societății științifice din Leipzing cu problema perfecționării teoriei geometrice a mărimilor imaginare. Lucrarea nu este acceptată, fapt ce va constitui o nouă dezamăgire pentru János. Neșansa face ca teoria cuaoternionilor cuprinsă aici să fie făcută publică peste 17 ani de un matematician irlandez, William Rowan Hamilton, care devine celebru datorită acesteia.

Spre sfârșitul vieții, din cauza deselor insuccese și dezamăgiri își va îndrepta atenția spre sistematizarea unor teorii utopice despre fericirea omului: Doctrina fericirii generale.

Bolyai János moare la 27 ianuarie 1860 singur și părăsit, fără a avea parte de recunoașterea meritată pentru descoperirile sale științifice. Miile de pagini cu însemnările sale vor fi încredințate Colegiului Reformat din Tîrgu-Mureș. La doar 7 ani după moartea sa, Appendix-ul va fi tradus în limba franceză și apoi în limba italiană. Astăzi valoarea sa este incontestabilă, fiind considerat un clasic la științei universale.

Bibliografie:
L. Kocziány- Cei doi Bolyai în vol. "Profiluri mureșene", vol. I, Tîrgu-Mureș, 1971.

Autor: Maria Orosan-Telea