• Astăzi, 27.07.2017
  • Educație în Mureș
  • Vederi în Mureș
  • în Mureș
  • Revista Tuș
  • Republic Production
  • AMPER - Asociația pentru Minți Pertinente
  • POL - Partidul Oamenilor Liberi

Personalități culturale

Avram Iancu

Avram Iancu, figură remarcabilă a Revoluției Pașoptiste din Transilvania, s-a născut în Munții Apuseni, la Vidra de Sus, într-o familie de iobagi la origine. Prin funcția de jude, tatălui său ajunge să depășească acest statut și să-i ofere un viitor promițător fiului. Astfel, Avram Iancu va avea posibilitatea să studieze, mai întâi la școlile elementare din Poiana Vadului și Abrud, apoi la gimnaziul din Zlatna. Din 1841 și până în 1843 se află la Cluj, unde urmează studii umaniste și de filosofie la Liceul Piarist. Frecventarea unui liceu catolic maghiar era un lucru des întâlnit în acea perioadă la tinerii români din familii mai înstărite. La același liceu din Cluj s-au format sub îndrumarea călugărilor catolici și alți reprezentanți de marcă ai culturii românști, cu ar fi: Gheorghe șincai, Petru Maior sau Alexandru Papiu-Ilarian, care la vârsta maturității vor deveni importanți militanți pentru drepturile naționale ale românilor din Transilvania. Tot la Cluj va urma Avram Iancu și Facultatea de Drept, până în anul 1847.

După terminarea studiilor, hotărât fiind să urmeze cariera de avocat, vine la Tîrgu-Mureș pentru a-și îndeplini stagiatura pe lângă Tabla Regească. Această instituție, care a atras în jurul său mulți tineri români dornici să-și construiască cariere de avocați sau juriști, a fost mutată aici de la Mediaș, în anul 1754, din inițiativa reginei Maria Tereza.

Împreună cu Alexandru Papiu-Ilarian, care era și el cancelarist la Tabla Regească, Avram Iancu devine lider al tinerilor intelectuali români de la Tîrgu-Mureș, animați de sentimente profund naționale și dornici de a se implica în rezolvarea problemelor politice și sociale ale românilor din Transilvania.

În anii petrecuți la Tîrgu-Mureș a locuit într-o casă aflată pe strada care astăzi îi poartă numele, la numărul 23. Placa memorială aflată pe fațada clădirii amintește de acest lucru: „În această casă a locuit între anii 1847-1848 Avram Iancu luptător dârz și neînfricat pentru drepturile sociale și naționale ale poporului român.”

Odată cu izbucnirea evenimentelor din 1848, Avram Iancu se va afla printre organizatorii revoluției. Pentru a doua Adunare Națională de la Blaj strânge un număr de 10.000 de moți de prin locurile natale, în fruntea cărora va fi prezent pe Câmpia Libertății.

Pe parcursul anilor 1848 și 1849, devine conducătorul oștilor țărănești din Munții Apuseni, unde creează un adevărat nucleu al rezistenței românești împotriva forțelor armate anti revoluționare austriece. În decursul anului 1849 Nicolae Bălcescu va duce o grea muncă de mediere între conducătorul revoluției populare maghiare, Kossuth Lajos, și Avram Iancu, pentru ca cele două armate să lupte împreună împotriva inamicului comun. În acest sens, Kossuth și Bălcescu vor pune la cale, în iulie 1849, „proiectul de pacificare”. Nu se va putea ajunge însă la un acord între revoluționarii români și maghiari, astfel că trupele austriece cu ajutor din partea țarului Rusiei vor înfrânge definitiv revoluția, în august 1849.

Lupta lui Avram Iancu pentru dobândirea drepturilor românilor ardeleni va continua și după 1849 prin alte mijloace. Astfel, în 1851 face parte din delegația transilvăneană care pleacă la Viena pentru a prezenta revendicările românilor. În 1852, în timpul vizitei împăratului Franz Joseph în Transilvania, se simte extrem de ofensat de refuzul de a fi primit în audiență, ceea ce îl determină să nu accepte ulterior decorația acordată de acesta pentru meritul de a nu se fi alăturat revoluției maghiare din 1848.

După 1852 urmează o perioadă mai obscură în viața lui Avram Iancu, marcată de boală și de profunda dezamăgire de a se vedea incapabil să ducă la bun sfârșit mărețele sale planuri.

Se stinge din viață la 10 septembrie 1872, la Baia de Criș și este înmormântat la Å¢ebea, în județul Hunedoara, lângă „Gorunul lui Horea”.

Bibliografie:
Silviu Dragomir- Avram Iancu

Autor: Maria Orosan-Telea