• Astăzi, 21.08.2017
  • Educație în Mureș
  • Vederi în Mureș
  • în Mureș
  • Revista Tuș
  • Republic Production
  • AMPER - Asociația pentru Minți Pertinente
  • POL - Partidul Oamenilor Liberi

Personalități culturale

Alexandru Papiu Ilarian

Alexandru Papiu Ilarian, nume răsunător al generației pașoptiste, s-a născut în localitatea Bezded din județul Sălaj, la 27 septembrie 1827. Tatăl său, preotul greco-catolic Ioan Pop Bucur, decide să se întoarcă în anul 1832 în satul Budiul de Câmpie (astăzi, Papiu Ilarian) din județul Mureș, de unde era originar. Aici va face Alexandru primii ani de școală, după care în toamna anului 1838 se înscrie la Gimnaziul Catolic din Tîrgu-Mureș, aflat în acea perioadă în clădirea cunoscută astăzi sub numele de Casa pe Arcuri. În 1843 se îndreaptă spre Blaj, unde va studia un an de zile, avându-l ca profesor pe Simion Bărnuțiu. Este nevoit să se transfere în 1844 la Liceul Piarist din Cluj.

Întors la Tîrgu-Mureș în 1847 cu diploma de absolvent al "cursurilor de drept", se înscrie ca și cancelarist la Tabla Regească, devenind în scurt timp, împreună cu Avram Iancu, lider al tinerilor juriști români din „Societatea de lectură”. Acest grup era animat de o conștiință națională puternică, astfel că, odată cu izbucnirea evenimentelor din 1848, se va implica și în viața politică, militând pentru drepturile românilor.

Alexandru Papiu Ilarian a participat în mod activ la organizarea Revoluției Pașoptiste. La 30 aprilie 1848 se află la Blaj la Marea Adunare Naționala, iar în perioada iulie-august activează ca și comisar de propagandă în județul Dâmbovița.

După stingerea focului revoluționar în țară, Alexandru Papiu Ilarian își reia studiile juridice la Universitatea din Viena și apoi la Universitatea din Padova, unde în anul 1854 va obține titlul de doctor în drept. În această perioadă apare una dintre cele mai importante opere ale sale: „Istoria românilor din Dacia superioară”, unde se regăsesc inclusiv evenimentele Revoluției de la 1848 și unde face referiri directe la zona Mureșului.

Odată întors în țară va ocupa catedra de drept uman și penal la Facultatea Juridică din Iași, între 1855 si 1858. Perioada 1858-1860 și-o petrece la Berlin în calitate de profesor particular al fiilor boierului Panait Balș. Urmează în cariera sa o serie de slujbe de scurtă durată cum ar fi cea de jurisconsult al Moldovei sau membru al Eforiei școlilor din București, pentru ca în 1862 să fie numit procuror al Curții de Casație din București. Apogeul parcursului său profesional îl reprezintă ocuparea funcției de ministru de justiție în guvernul Kogălniceanu, contribuind la importanta reformă a secularizării averilor mănăstirești. În 1868 devine membru al Academiei Române. În calitate de academician va rosti la 14 septembrie 1869 un discurs de recepție al cărui subiect îl constituia viața și ideile lui Gheorghe șincai. Discursul a fost unul memorabil, trezind un mare interes pentru școala Ardeleană.

Una dintre cele mai importante realizări ale sale a fost înființarea la București a „Societății Transilvania”, al cărei președinte a fost din 1867 până în 1874. Scopul principal al acestei societăți era să acorde sprijin tineretului român transilvănean al cărui acces la învățământ era limitat de regimului politic din  Imperiul Austriac.

Alexandru Papiu Ilarian s-a stins din viață în 1877 la Sibiu, unde a fost și înmormântat. Moștenirea spirituală pe care o lasă prin activitatea și publicațiile sale reprezintă un punct de referință pentru cultura românească.

Bibliografie:
C. Albu, Alexandru Papiu Ilarian, București, 1977.
Melinte șerban, Cultura mureșeană în memoria cărților, Ed. Ardealul, Tîrgu-Mureș, 2006, pp.102-111.

Autor: Maria Orosan-Telea