• Astăzi, 22.08.2017
  • Educație în Mureș
  • Vederi în Mureș
  • în Mureș
  • Revista Tuș
  • Republic Production
  • AMPER - Asociația pentru Minți Pertinente
  • POL - Partidul Oamenilor Liberi

Expoziția de Arheologie

Tîrgu-Mureș, str. G. Enescu nr.2

Teritoriul județului Mureș a fost și este în continuare foarte bogat în vestigii arheologice. Încă din anul 1882 istoricul Farkas Deak împreună cu preotul Ferenc Kovács au efectuat  săpături arheologice la Cristești, descoperind urmele unei foste localități romane. Pe baza acestor săpături, preotul strânge o colecție de materiale arheologice care va face parte din viitorul muzeu întemeiat de Aurel Filimon în perioada interbelică. Un alt colecționar de vestigii arheologice activ înainte de înființarea unui muzeu propriu-zis a fost Domokos Teleki din Gornești.

Data oficială a înființării muzeului tîrgumureșean este considerată a fi 1 mai 1921, atunci când Aurel Filimon organizează o expoziție de arheologie și etnografie în două săli ale Palatului Culturii și este numit custode. Filimon a fost un pasionat colecționar cu interese înspre folclor și etnografie, arheologie dar și științe naturale. Experiența de muzeograf a dobândit-o în anii 1914-1917, lucrând ca asistent și ca secretar al lui Alexandru Tzigara Samurcaș, directorul de la Muzeul de Artă Națională și Etnografie din București. Odată ajuns bibliotecar la Tîrgu-Mureș, în 1918, face demersuri repetate pentru înființarea unui muzeu. Secțiile care se vor dezvolta sub oblăduirea sa sunt cele de istorie-arheologie și etnografie-artă populară. În ceea ce privește bogata sa colecție de științe naturale, aceasta va fi distrusă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

În calitate de custode al muzeului va efectua o serie de săpături arheologice, deschizând șantiere pe întreg teritoriul județului. Materialul arheologic astfel descoperit va îmbogăți colecția muzeului, atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ. În urma săpăturilor de la Cristești, unde fusese descoperită o localitate romană foarte bogată în vestigii, și a celor de la Suseni, unde sunt descoperite renumitele fibule din epoca bronzului, devine tot mai impetuos necesară amenajarea în cadrul muzeului a unei expoziții permanente. Argumentația pe care o aduce Filimon este legată de utilitatea implicării instituțiilor culturale în  procesul educațional, implicare realizabilă doar prin interacționarea cu publicul. Prima expoziție permanentă va fi deschisă în anul 1934, în Palatul Culturii.

În 1957, Muzeul de Arheologie și Istorie a fost mutat în clădirea fostului Muzeu Secuiesc al Meseriilor, aflată pe strada Horea. Cu această ocazie unele obiecte ale expoziției de artă industrială au fost preluate de Muzeul de Istorie.

Un alt moment important al evoluției muzeului a fost anul 1979, când s-a deschis expoziția de bază, ocupând 17 săli ale Palatului Culturii.

În prezent, depozitele muzeului cuprind un număr impresionant de obiecte: unelte, arme, vase ceramice, podoabe, monede, care reprezintă mărturii ale trecutului începând din epoca preistorică până în contemporaneitate. Printre cele mai importante piese din muzeu se numără fibula din bronz de la Suseni, devenită emblemă a Muzeului Județean Mureș sau sculptura în marmură reprezentând capul zeiței Junona, descoperită în urma săpăturilor arheologice de la Cristești.

Multe dintre aceste obiecte se regăsesc și în expoziția actuală, cu titlul „Habitat în Valea Mureșului Superior”. Aceasta a fost realizată în anul 2007, în urma accesării fondurilor  Administrația Fondului Cultural Național și este mai mult decât o simplă etalare de obiecte. Modul de expunere este dinamic și interactiv, încercând reconstituirea unor momente esențiale ale vieții cotidiene din epoca neolitică și până în epoca migrațiilor.

Bibliografie:
Valer Pop- Muzeograful în vol. "Aurel Filimon – consacrare și destin", volum editat de Biblioteca Județeană Mureș și Fundația Culturală "Vasile Netea", Tîrgu-Mureș, 2001, pp. 73-80.
Traina Dușa, Pagini de istorie,artă și cultură, Vol II, Editura Ansid, Tîrgu-Mureș, 2002, pp. 16-36.

Autor: Maria Orosan-Telea