• Astăzi, 24.02.2017
  • Educație în Mureș
  • Vederi în Mureș
  • în Mureș
  • Revista Tuș
  • Republic Production
  • AMPER - Asociația pentru Minți Pertinente
  • POL - Partidul Oamenilor Liberi

Clădirea Teatrului Național

Tîrgu-Mureș, Piața Teatrului nr.1

Nașterea teatrului târgumureșean ca instituție culturală se produce în anul 1946, când se înființează în oraș secția maghiară a Teatrului de Stat. Aceasta funcționa în Sala Mare a Palatului Culturii. După anul 1962, când ia ființă și secția română, vechiul sediu devine impropriu pentru o activitate teatrală mai intensă deoarece aici mai funcționa și Filarmonica de Stat. Construirea unei noi clădiri care să ofere un spațiu adecvat spectacolelor și repetițiilor se va impune ca o necesitate. În 1965 la congresul al IX-lea al Partidului Comunist se ia hotărârea construirii a trei teatre în țară: Teatrul Național din București, Teatrul Național din Craiova și Teatrul Național din Tîrgu-Mureș.

Problema principală a autorităților locale a fost găsirea unui loc potrivit. După mai multe variante propuse, precum spațiul din interiorul Cetății medievale, Piața Mărăști sau Piața Armatei, s-a ajuns la concluzia că centrul orașului rămâne cel mai potrivit loc pentru ridicarea clădirii teatrului. În acest sens, se recurge la măsura, nu tocmai lăudabilă, de a demola mănăstirea franciscană și vechea sinagogă. S-a creat astfel o zonă largă care permitea realizarea unui ansamblu arhitectural mai amplu, cu o piață mare care conferea spațiului urbanistic din centru o deschidere.

Lucrările de construcție coordonate de echipa formată din arhitecții Constantin Săvescu, Vladimir Slavu, Mihaela Savu și Aurel Sârbu au fost finalizate în anul 1973, când proiectului și echipei de arhitecți li s-a conferit Premiul Uniunii Arhitecților din România. Nucleul principal al construcției îl constituie sala mare de spectacole, cu o capacitate de 600 de locuri. Conform structurii oricărui teatru, această clădire mai conține o sală mică de spectacole, culisele cu cabinele actorilor, spații pentru depozitarea recuzitei și a costumelor, birourile personalului administrativ, etc. Foaierul este unul dinte elementele cele mai reprezentative, care prin amenajarea interioară și prin finisaje imprimă personalitatea vizuală a teatrului. Materialele predominant folosite sunt  lemnul și marmura. Majoritatea suprafețelor pereților, stâlpilor sau balustradelor sunt îmbrăcate în lambriuri, tavanul la rândul său fiind casetonat în lemn. Forma decorativă care stă la baza organizării scărilor monumentale este cea de spirală.

Artiștii care au contribuit la realizarea amenajărilor interioare și a ultimelor finisaje sunt Aspasia Burduja Omescu, care a realizat lucrările de tapiserie ce decorează pereții de la etajul întâi al foaierului, Liliana Dinescu Tigănescu, autoarea broderiilor cortinelor din sala mare de spectacole și Hunyadi László cel care a realizat masivele uși de alamă de la intrarea principală.

Aspectul exterior este definit de o abordare modernistă cu accente de monumentalitate și grandoare. Suprafețele mari de zidărie alternează cu  deschiderile de diferite forme și dimensiuni ale ferestrelor. Primează, în general, gustul pentru formele unghiulare și colțuroase.

Fațada principală este orientată spre marea piața a cărei spațiu a fost amenajat tot în cadrul proiectului de construire a teatrului. Pe latura stângă se află turnul fostei biserici a franciscanilor care a rămas ne demolat, marcând  locul unde în subteran se află osuarul mănăstirii. Urmează în continuare o fântână arteziană proiectată de Mac Constantinescu și seria de statui reprezentând muzele, realizate de sculptorul Zagyva László. Grupul statuar Geneza, aflat pe latura dreaptă este realizat de artistul plastic Kulcsár Béla, iar Scoica din fața teatrului, de Gavril șerban.

Bibliografie:
Traina Dușa, Pagini de istorie,artă și cultură, Vol II, Editura Ansid, Tîrgu-Mureș, 2002, pp. 224-234.

Autor: Maria Orosan-Telea