• Astăzi, 24.02.2017
  • Educație în Mureș
  • Vederi în Mureș
  • în Mureș
  • Revista Tuș
  • Republic Production
  • AMPER - Asociația pentru Minți Pertinente
  • POL - Partidul Oamenilor Liberi

Casa Teleki Domokos

Tîrgu-Mureș, Piața Petöfi nr.2

În ambianța sfârșitului de secol XVIII și începutului de secol XIX mai persistă încă la Tîrgu-Mureș formele arhitectonice ale barocului târziu. Una dintre clădirile relevante în acest sens este locuința pe care contele Teleki Domokos și-a ridicat-o în anul 1803. Cu câțiva ani înainte, pe amplasamentul casei, în așa numita Piață Mică (astăzi Piața Petöfi), se afla un han care decăzuse cu timpul din cauza mutării activității comerciale a orașului în Piața Mare (actuala Piață a Trandafirilor). Contele cumpără terenul în anul 1797 și pe fundațiile păstrate ale vechii clădiri construiește o reședință, inspirându-se în alegerea formelor exterioare după clădirile deja existente în oraș. Din acest motiv, chiar dacă a fost ridicată la începutul secolului XIX, când stilul baroc era deja depășit, fiind înlocuit treptat de stilul neoclasicist, limbajul plastic adoptat nu aduce nimic nou în peisajul urban.

Dispoziția planimetrică descrie forma literei „U”, cu cele două brațe laterale mai scurte, adăugate probabil într-o fază ulterioară de construcție. Unul dintre aceste brațe a fost demolat în anul 1928 și reconstruit cu ocazia restaurărilor din 1958-1959. Edificiul are o curte interioară delimitată de galerii deschise în arcade pe stâlpi, în cazul parterului, și cu coloane care sprijină arhitrave, în cazul etajului. Capitelurile coloanelor sunt decorate cu ghirlande din frunze la laur și elemente florale. Corpul central este străbătut de un coridor lung care asigură accesul dinspre stradă spre curte. La parter încăperile sunt de dimensiuni mai mici comparativ cu cele ale etajului unde se află și sala de onoare cu ferestrele spre stradă. Diferențele persistă și în ceea ce privește sistemul de acoperire. La parter s-a folosit bolta cu penetrații, în cazul corpului central, și tavanul, în cazul aripilor laterale, în timp ce la etaj toate încăperile sunt tăvănuite.

Fațada este dominată din punct de vedere vizual de axa mediană, pe care se află ampla deschidere în formă de mâner de coș a portalului și un balcon adăugat în urma restaurărilor din anul 1986. Registrul inferior este ritmat de șase lezene striate și de ferestrele dreptunghiulare cu ancadramente din tencuială deschisă la culoare. Ca și la celelalte palate baroce din Tîrgu-Mureș, registrul superior al fațadei prezintă elemente decorative mai bogate și mai variate. Pilaștrii cu dublu profil au capiteluri compozite formate din volute și ghirlande, iar sub pervazul ferestrelor se află forme decorative evidențiate în tencuială mai deschisă la culoare. Ferestrele sunt mai largi, având ancadramente cu un bolțar median reliefat.

La fel ca și la palatul Toldolagi, al cărui exemplu probabil că l-a urmat, la nivelul acoperișului a fost amplasat un fronton cu partea superioară rotunjită și ușor evazat spre bază, flancat de două lucarne. Dacă la palatul Toldolagi acestea erau bogat decorate, aici ele sunt mult mai simple, fără a prezenta elemente ornamentale deosebite. Frontonul are înscris pe suprafața sa un text care apare ca o mărturie a ctitorilor – „ Dominic Teleki, prefectul Comitatului Turda și a tovarășa lui de viță Suzana, contesă de Kendeffi” - despre ridicarea clădirii și despre datarea acesteia.

Aflându-se în apropierea Bisericii Reformate din Cetate, clădirea a fost achiziționată în anul 1935 de către parohia reformată, iar spațiile sunt folosite ca birouri ale protopopiatului.

Bibliografie: 
Ioan Eugen Man, Tîrgu-Mureș, istorie urbană de la începuturi până în 1850,Tîrgu-Mureș, Ed. Nico, 2006, pp. 250-252.

Autor: Maria Orosan-Telea