• Astăzi, 19.03.2024
  • Educație în Mureș
  • Vederi în Mureș
  • în Mureș
  • Revista Tuș
  • Republic Production

Biserica Romano-Catolică

La începutul secolului al XVIII-lea a fost construită la Tîrgu-Mureș biserica iezuită „Sfântul Ioan Botezătorul”, una dintre cele mai reprezentative biserici baroce din Transilvania. Este plasată în partea nord-estică a centrului orașului și aparține parohiei romano-catolice. Nașterea stilului baroc este în mod direct legată de atitudinea Bisericii Catolice față de subminarea puterii sale din cauza Reformei religioase inițiată de Martin Luther. Nevoia de a-și reafirma autoritatea în fața credincioșilor se manifestă și în domeniul artelor figurative, care vor fi folosite ca mijloc de influențare a opiniei publice în favoarea papalității. La mijlocul secolului al XVI-lea, cu ocazia Conciliului de la Trento, se va stabili de către Biserică un program foarte clar în legătură noul gen de creație artistică. În ceea ce privește arhitectura, erau date ca directive generale construirea de edificii somptuoase, decorarea abundentă a fațadelor și a interioarelor, folosirea marmurei policrome, a bronzului și a stucaturilor aurite, astfel încât totul să inspire bogăție și grandoare. S-a născut astfel o artă bogată și plină de fast care s-a răspândit în decursul a două secole în toată Europa catolică. Un rol esențial în acest sens l-a avut ordinul monahal iezuit, înființat în 1534 de Ignațiu de Loyola. O altă situație socio-politică stimulativă pentru dezvoltarea stilului baroc a fost consolidarea monarhiilor absolutiste europene. Transilvania va întruni toate condițiile necesare pentru înflorirea noului stil arhitectonic la începutul secolului al XVIII-lea, când va intra sub stăpânirea Imperiului Habsburgic. Acesta va iniția în principat o campanie puternică de impunere a catolicismului ca religie oficială. Călugării iezuiți se vor stabili la Tîrgu-Mureș în anul 1702 cu scopul de a repune pe picioare viața comunității catolice. În primii ani ai șederii în oraș vor fi găzduiți în casa lui Boér Simon, dar în 1704 reușesc să cumpere un teren în vecinătatea Casei Nagy Szabó în vederea construirii unui lăcaș de cult. Primiți cu reticență de populația majoritar reformată, dar susținuți de Viena, iezuiții vor începe lucrările la actuala biserică abia în 1728, până în acel moment slujbele ținându-se într-o capelă mică de lemn. Arhitectul însărcinat cu ridicarea edificiului este Hammer Konrad din Schwalbach, cel care condusese și lucrările de ridicare a bisericii iezuite clujene, prima biserică în stil baroc din Transilvania. Nu este întâmplător, astfel, faptul că cele două edificii se aseamănă atât ca plan, cât și în ceea ce privește aspectul fațadelor. Chiar dacă iezuiții părăsesc orașul în anul 1733, înainte de terminarea construirii lăcașului de cult, aceasta va fi dusă la bun sfârșit din inițiativa preoților catolici în grija cărora rămâne. Planul bisericii din Tîrgu-Mureș, de formă dreptunghiulară, este compartimentat  astfel: spațiul altarului (definitivat în anul 1729) de dimensiuni destul de mari, mărginit pe lateral de încăperi mai restrânse, nava centrală (ridicată în 1734 și acoperită în 1740) flancată de câte trei capele, spațiul de la intrare aflat sub tribune, delimitat de restul navei printr-o arcadă cu trei deschideri și având de o parte și de alta cele două turnuri (ridicate tot în 1734) . Spațiile centrale, mai largi, sunt acoperite cu bolți cilindrice cu penetrații, iar cele laterale, cu bolți în cruce. Fațada este structurată în trei registre verticale și două nivele orizontale. Primul nivel cuprinde partea inferioară a turnurilor și fațada până la fronton. Deschiderea dreptunghiulară a intrării, surmontată de un mic fronton semicircular, ferestrele semicirculare alungite ale registrului median cu sprâncenele de cornișă foarte plastic articulate, ferestrele dreptunghiulare cu laturile lungi, ușor curbate, nișele care adăpostesc statuile Sfântului Ignațiu de Loyola și a Sfântului Francisc Xavierus, pilaștrii monumentali care delimitează pe verticală turnurile sunt toate elemente ale morfologiei arhitecturale tipic baroce. Partea superioară a fațadei, delimitată printr-o cornișă puternic profilată, cuprinde frontonul triunghiular cu laturile ușor curbate spre exterior și împodobit cu volute și cele două acoperișuri în formă de bulbi succesivi ale turnurilor. În interior biserica are un aspect fastuos dat de obiectele liturgice ridicate la rang de opere de artă. Altarul principal, realizat în 1755 de către Anton Schuchbauer și Johannes Nachtigal, este de dimensiuni monumentale și are o structură pseudo-arhitecturală cu coloane pereche ce sprijină un antablament frumos profilat și cu stucaturi poleite cu foiță de aur. Tabloul principal al altarului este Botezul Domnului, operă atribuită unui important pictor austriac: Michael Angelo Unterberger, elev al renumitului pictor baroc G.B. Piazzetta. Altarul principal mai cuprinde blazonul familiei Haller, principalul donator, și un tablou  cu tema iconografică a Fecioarei cu Pruncul. Tabloul este plasat într-un cadru tipic baroc alcătuit dintr-o falsă draperie susținută de doi putti, raze de soare plasate astfel încât sa dea senzația că izvorăsc din spatele tabloului, măști de îngerași și elemente decorative în formă de volute. Decorațiunea altarului este completată de statuile îngerilor aflați în partea superioară, deasupra coloanelor și de cele două statui aflate  între coloane. Ultimele două reprezintă personaje alegorice: Ecclesia, întruchipată de Sf. Barbara, și Sinagoga, întruchipată de figura unui profet. Modul de redare a mișcării corpului, interpretarea subtilă a fizionomiei, volumetria și modelajul drapajului hainelor fac din cele două statui capodopere ale artei baroce din Transilvania. Pe latura nordică a navei se află o altă piesă de rezistență a bisericii. Este vorba despre amvonul decorat cu statuile în lemn ale celor patru evangheliști: Sf. Marcu, Sf. Matei, Sf. Ioan și Sf. Luca și reliefuri cu scena crucificării. Acesta a fost realizat  în anii1760-1763 de  Anton Schuchbauer și Johannes Nachtigal, autorii altarului, din donațiile contelui Bethlen Miklós și a contesei Csáky Krisztina. Tablourile altarelor din capelele laterale: Sf. Ladislau, Sf. Iosif, Sf. Ioan din Nepomuc, Sf.Cruce aparțin probabil aceluiași autor, Michael Angelo Unterberger. Vitraliile datează din anul 1898 și sunt realizate de către firma Türke din Grottau. Biserica va fi împodobită cu frescă abia în anul 1900. Pictorul Szirmai Antal va realiza, respectând principiile picturii baroce, decorarea bolții cu o copie a operei „Adorarea magilor” de Paolo Veronese, cu portretele sfinților părinți, ale Sf. Elisabeta și Sf. Margareta și cu scena înălțării Fecioarei Maria. Bibliografie: Nicolae Sabău, Metamorfozele ale barocului  transilvan, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, pp.163-164. Ioan Eugen Man, Tîrgu-Mureș. Istorie urbană de la începuturi până în 1850, Tîrgu-Mureș, Ed. Nico, pp. 201-203. Márton Judit și Barabás Kisanna, Biserica romano-catolică „Sfântul Ioan Botezătorul”- expresie a spiritului transilvan în vol. "Tîrgu-Mureș -oraș al artelor", volum editat de Primăria Tîrgu-Mureș în colaborare cu revista "Vatra", p.201. Traian Popa- Monografia orașului Tîrgu Mureș, Tîrgu-Mureș, Fundația Culturală "Vasile Netea",2005 (prima ediție 1932), p. 245. Autor: Maria Orosan-Telea

 

Facebook Twitter
Cultură În Mureș
Descriere - Cultura.inmures.ro este o platformă culturală a județului Mureș, care promovează evenimente, proiecte și inițiative artistice din domeniile cinematografiei, teatrului, muzicii, literaturii și artei vizuale. Site-ul oferă informații utile despre instituțiile, organizațiile și persoanele implicate în viața culturală a județului, precum și despre oportunitățile de finanțare, participare și colaborare în domeniul cultural.
Piața Republicii, Nr. 41
+40 745.992.463
Târgu-Mureș
540110
România
[email protected]