• Astăzi, 19.03.2024
  • Educație în Mureș
  • Vederi în Mureș
  • în Mureș
  • Revista Tuș
  • Republic Production

Biserica Reformată din Cetate

După mai puțin de un secol de la prima atestare a ordinului franciscan în Transilvania, călugării acestuia vor ajunge și la Tîrgu-Mureș. Complexul mănăstiresc ridicat aici este al patrulea din Transilvania după cele de la Bistrița, Sibiu și Orăștie. A fost construit de-a lungul unui secol întrerg, aproximativ de la mijlocul secolului al XIV-lea până la mijlocul secolului al XV-lea, și cuprinde clădirea mănăstirii, o capelă mai veche, biserica și turnul. Din punct de vedere al stilului arhitectural adoptat, aceste edificii se încadrează goticului târziu, atât din punct de vedere al principiilor structurale, cât și al elementelor de decor. Cele trei etape distincte de ridicare a complexului sunt: 1350-1370, când au fost construite capela și mănăstirea, 1370-1400, intervalul în care  s-a ridicat corul bisericii și 1400-1450, când s-a definitivat construcția bisericii și a turnului. Capela avea un plan simplu alcătuit dintr-o navă  și un altar poligonal. Sistemul de acoperire format din bolți în cruce pe ogive este specific goticului, la fel ca și contraforturile exterioare având rolul de a întări structura de rezistență a zidurilor. Clădirea mănăstirii cuprindea sacristia, sala de mese și dormitorul și era legată de altarul bisericii printr-un coridor îngust. Sacristia, folosită astăzi ca sală de conferințe sau sală pentru cursuri de orgă, a păstrat intactă structura gotică a bolților și ancadramentul ușii de la intrare. Corul bisericii franciscane reprezintă adevărata capodoperă a complexului gotic de la Tîrgu Mureș. Acesta apare menționat într-un document oficial dat de papa Bonificiu al IX-lea în anul 1400, ceea ce presupune că la acea dată se încheiase deja ridicarea sa.  Planimetric este alcătuit dintr-o travee cu o lungime de peste douăzeci de metri și o lățime  de nouă metri, care se termină în partea estică cu o absidă pentagonală.  Modul de realizare al bolților este un foarte bun exemplu de structură arhitecturală tipic gotică, bazată pe arcul ogival. O astfel de structură de acoperire  s-a impus în mod natural în cazul grandioaselor biserici ale Evului Mediu, când greutatea foarte mare a materialul de construcție folosit, nu numai în cazul zidurilor ci și în cazul acoperișurilor, trebuia neutralizată. Arcul ogival, realizat din nervuri de piatră profilată are rolul de a forma un schelet de susținere puternic care să suporte greutatea pânzelor bolții și să diminueze forța cu care aceasta apasă asupra pereților exteriori. Bolta corului bisericii din Tîrgu-Mureș este fragmentată în patru registre. În cazul primelor trei, arcurile ogivale formează bolți în cruce, iar în cazul ultimului registru, care acoperă absida pentagonală, dispunerea arcurilor duce la formarea  unei bolți stelare.  Pe lângă considerentele de natură practică, prin folosirea unei astfel de structuri ogivale se obțin efecte decorative puternice, datorate profilaturii în formă de pară a ogivelor, cheilor de boltă sculptate în relief și a consolelor dispuse de-a lungul pereților în punctul de naștere a bolților. Alte elemente arhitecturale care îmbină funcționalul cu decorativul sunt  ferestrele bipartite, cu deschidere în arc frânt și decorate cu piatră traforată, în partea superioară a acestora. Patru dintre ferestre se află în zona absidei, celelalte trei deschizându-se în peretele din partea dreaptă a corului. Peretele stâng, fiind alipit turnului și clădirii mănăstirești nu are ferestre. Formele și combinația mulurilor care decorează ferestrele diferă în funcție de perioada în care au fost realizate și dovedesc faptul că definitivarea lor depășește intervalul de aproximativ 30 de ani în care s-a construit corul.    Construirea bisericii se va finaliza între 1400 și 1450.  Ea va avea un tip de plan sală, ceea ce presupune existența unei singure nave. Amploarea construcției, mult mai mare decât nevoile orașului în accea perioadă, nu poate fi explicată decât prin sprijinului puterii centrale, acordat în vederea realizării unui loc de pelerinaj.  Prin monumentalitatea și grandoarea sa, biserica franciscană din Tîrgu-Mureș se numără printre cele mai reprezentative biserici-sală din Transilvania, alături de cele din Turda, Cluj-Napoca sau Mediaș ridicate tot de călugări ai ordinului franciscan. La exterior zidurile bisericii sunt întărite prin contraforturi. Cu excepția celor două portaluri de pe fațadele de vest și de sud, în exterior nu există decorațiuni semnificative. Portalul principal, cel de vest, este decorat printr-o succesiune de arcuri frânte din ce în ce mai ample ceea ce va duce la o evazare a intrării, de altfel foarte necesară datorită grosimii zidurilor. Ambrazura deschiderii are profilul alcătuit din toruri și  scotii. Linia de întâlnire a montanților cu arhivolta este marcată printr-o friză decorativă alcătuită din ciorchini de struguri și frunze de viță de vie sculptate în relief. Portalul sudic este mai modest în dimensiuni și în decorațiuni comparativ cu cel de vest. Evazarea zidurilor nu este la fel de amplă, torurile și scotiile sunt mai puțin numeroase iar friza decorativă se compune din motivul frunzei de stejar. Pe tencuiala frontonului se mai pot vedea încă urmele unei picturi murale. Deschiderea în arc frânt a fost zidită ulterior. Actualul aspect interior al bisericii este rezultatul a numeroase modificări avenite de-a lungul timpului. În zona intrării se află un balcon susținut de  arcade pe stâlpi. Tavanul ușor boltit, întărit prin patru perechi de arcuri dublouri și decorat cu stucaturi este rezultatul lucrărilor de refacere executate în anul 1790 de către Anton Türk, unul dintre cei mai renumiți arhitecți transilvăneni din perioada barocă. Este posibil ca decorațiunea originală a bisericii să fi fost cu fresce, întrucât s-au găsit unele urme de astfel de pictura murală. Faptul ca s-a păstrat foarte puțin din aceste picturi se datorează trecerii bisericii în posesiunea populației reformate, în anul 1557. Reforma religioasă impunea lăcașe de cult fără tablouri, statui sau fresce religioase. Ultima construcție este turnul-clopotniță având o înălțime de 50 de metri și fiind structurat pe patru nivele. Ultimul nivel, cel care adăpostește clopotele, are deschideri în arc frânt pe toate cele patru laturi. Acoperișul ascuțit al turnului are în fiecare colț câte patru turnulețe mai mici.  Este posibil ca ridicarea turnului să fi determinat eliminarea unei părți din clădirea mănăstirii. Bibliografie: Ioan Eugen Man, Tîrgu-Mureș, istorie urbană de la începuturi până în 1850, Tîrgu-Mureș, Ed. Nico, 2006, pp. 107-112. Soós Zoltán, Biserica Reformată din Cetate-important centru religios și cultural în vol. Tîrgu-Mureș, oraș al artelor, volum editat de Primăria Tîrgu-Mureș în colaborare cu revista "Vatra", pp.211-222. Virgil Vătășianu, Istoria artei europene, vol. I, București, Ed. Didactică și Pedagogică, 1967, pp. 348-349. Vasile Drăguț, Dicționar enciclopedic de artă medievală românească, București, Ed. științifică și Enciclopedică, 1976, p. 302. Michel Bouttier, Cathedrales. Comment elles sont construites, I, Le Mans, Ed. Création et Recherche, 1997, pp. 2-44. Autor: Maria Orosan-Telea

 

Facebook Twitter
Cultură În Mureș
Descriere - Cultura.inmures.ro este o platformă culturală a județului Mureș, care promovează evenimente, proiecte și inițiative artistice din domeniile cinematografiei, teatrului, muzicii, literaturii și artei vizuale. Site-ul oferă informații utile despre instituțiile, organizațiile și persoanele implicate în viața culturală a județului, precum și despre oportunitățile de finanțare, participare și colaborare în domeniul cultural.
Piața Republicii, Nr. 41
+40 745.992.463
Târgu-Mureș
540110
România
[email protected]