Ordinul călugărilor minoriți se stabilește la Tîrgu-Mureș la începutul secolului al XVIII-lea, fiind cazați de contele Keresztes Mártón József în casa sa din Cetate. Odată cu transformarea Cetății în garnizoană militară austriacă, casele vor fi demolate, astfel că minoriții se văd nevoiți să se stabilească în satul Curteni aflat la câțiva kilometri de oraș. Anul debutului lucrărilor de construcție la biserica și la mănăstirea închinate Sfântului Anton de Padua, aflate în strada Köteles Samuel nr. 4 este unul incert. În inscripția de pe fațadă apare anul 1725, contrazicând documentele care atestă stabilirea minoriților în oraș în anul 1726. Din cele mai multe surse rezultă faptul că lucrările au început cândva între anii 1735 și 1740. Complexul de clădiri a fost conceput inițial pentru a deveni cel mai impunător edificiu religios din oraș, dar a fost realizat doar parțial din cauza lipsei de fonduri. În 1767 a fost finalizată etapa principală de construcție a complexul arhitectural, într-un stil baroc foarte reținut în ceea ce privește decorațiunile, dar evident prin soluțiile structive. Complexul  cuprindea biserica cu un turn din lemn și un corp lung de clădire, având două etaje și fiind alipit bisericii. În 1892 intrarea și turnul de lemn au fost reconstruite din cărămidă, iar la începutul secolului XX se completează clădirea mănăstirii, întreg ansamblul luând forma literei „U”. Planul bisericii este simplu, alcătuit din turn, un mic pronaos pentagonal, o navă cu o singură travee și un altar cu dimensiunile apropiate de cele ale navei. Pe latura dreaptă a altarului se află două uși care fac legătura cu mănăstirea. Prima încăpere din șirul corpului mănăstiresc este sacristia, urmată de alte camere având legătură cu un coridor lung în capătul căruia se află și scara de acces la etaj. Sistemul de acoperire utilizat, atât în cazul bisericii, cât și în cazul încăperilor care alcătuiesc corpul mănăstirii, este cel al calotelor boeme întărite pe alocuri cu arce sprijinite pe pilaștri. În cazul altarului, aceștia au și un rol decorativ prin capitelurile lor compozite. Aspectul fațadelor bisericii este sobru, lipsit de orice fel de elemente decorative. Ferestrele au deschideri simple de formă semicirculară, fără ancadramente profilate. De-a lungul anilor, clădirea mănăstirii și-a schimbat de mai multe ori destinația. Între 1895 și 1914 a fost sediu al Institutului de Teologie, în anii 1945-1948 a funcționat aici Colegiul Învățătorilor, iar din anul 1948 a fost internat pentru studentele de la Facultatea de Medicină. Bibliografie:  Ioan Eugen Man, Tîrgu-Mureș, istorie urbană de la începuturi până în 1850, Tîrgu-Mureș, Ed. Nico, 2006, pp. 203-205. Autor: Maria Orosan-Telea