• Astăzi, 19.03.2024
  • Educație în Mureș
  • Vederi în Mureș
  • în Mureș
  • Revista Tuș
  • Republic Production

Biserica de Lemn

În strada Mitropolit Andrei șaguna nr. 13 se află cea mai veche biserică ortodoxă din Tîrgu-Mureș. Biserica de Lemn a fost construită între anii 1793 și 1794 prin sprijinul acordat de comerciantul Hagi Stoian Constandin care va cumpăra terenul, va face demersurile necesare pentru obținerea permisiunii de a construi din partea Consiliului orașului și va suporta din fonduri proprii costul lucrărilor. Nevoia ridicării unui lăcaș de cult ortodox se naște în contextul unirii unei părți a preoților și credincioșilor români cu Biserica Catolică. Ortodocșii și greco-catolicii se văd nevoiți să își construiască biserici separate. Astfel, în aceeași perioadă, la distanță foarte mică una de alta, se vor ridica două biserici. Spre deosebire de cea greco-catolică, cea ortodoxă este mai modestă din punct de vedere al materialelor de construcții, dar foarte frumoasă ca abordare arhitecturală, reușind să îmbine armonios tradiția rurală românească cu influențele stilului baroc. Planul este longitudinal, terminat cu o absidă poligonală asimetrică și compartimentat în pridvor, pronaos, naos și altar. Din pridvor se poate urca în turnul-clopotniță. Sistemul constructiv se încadrează în tradițiile populare românești: pereții sunt realizați din bârne groase care se îmbină la colțuri formând așa-numitul motiv al „cozii de rândunică”. Nava are o boltă semicilindrică sprijinită pe console. Acoperișul din șindrilă este unitar pe toată suprafața alcătuită din naos și pronaos, însă deasupra absidei formează o entitate separată care se adaptează formei poligonale. În cazul turnului se folosește acoperișul în formă de bulbi succesivi, specific bisericilor baroce. Conform unei inscripții de pe peretele interior al absidei altarului, decorarea bisericii cu picturi a avut loc în anul 1814, la mai mult de douăzeci de ani de la ridicarea sa. Acest decalaj poate fi explicat și prin lipsa de fonduri cu care se confrunta populația română de religie ortodoxă, privată în acea perioadă  de drepturi și privilegii din partea oficialităților. Pe de altă parte, există cercetători care disting o etapă de pictură anterioară anului 1814. Anumite scene din naos par a fi inferioare din punct de vedere calitativ, ceea ce ar putea însemna că au fost realizate anterior, de un zugrav mai puțin priceput, al cărui nume nu s-a păstrat. Cei doi meșteri ale căror nume se cunosc datorită textului pisaniei sunt Popa Nicolae și Bon Vasile. Aceștia aparțin școlii de pictură de la Feisa (jud. Alba). Stilul lor îmbină elemente ale picturii bizantine cu o interpretare proprie, în maniera școlilor locale românești. Lipsa de naturalism în redarea personajelor se datorează gradului mare de abstractizare a formelor, specifică picturii bizantine care operează cu aplatizarea și lipsa volumetriei. Caracterul de artă populară este dat de maniera schematică, aproape naivă, de redare a chipurilor personajelor. Această combinație unică, specifică în general picturilor din bisericile de lemn românești, face ca aceasta sa devină valoroasă prin originalitatea ei. Scenele din absida altarului, opera zugravilor mai sus menționați, sunt foarte variate: „Învierea lui Lazăr”, „Înălțarea la Ceruri”, „Sfânta Troiță”, „Binecuvântarea apostolilor”, „Pogorârea lui Isus în iad” etc. Un alt element esențial pentru spațiul bisericii este iconostasul care desparte naosul de altar. Acesta este împărțit în patru registre verticale. Cel de jos este alcătuit din ușile împărătești și patru icoane mari cu Sf. Nicolae, Maica Domnului cu Pruncul, Isus și Arhanghelul Mihail. Ușile împărătești sunt decorate cu motive vegetale sculptate și aurite și cu șase medalioane pictate. Deasupra ușilor și icoanelor împărătești urmează un șir de panouri mai mici cu diverse scene din viața lui Isus: „Nașterea”, „Botezul”, „Învierea”, „Înălțarea” și din viața Fecioarei: „Prezentarea la templu”, „Buna-vestire” sau „Adormirea Maicii Domnului”. Ultimul nivel de icoane înfățișează portretele celor doisprezece apostoli. Registrul superior al iconostasului este alcătuit dintr-un coronament sculptat cu forme vegetale aurite. Pe axul median se află o cruce  mare de lemn cu brațele trilobate, pictată cu imaginea lui Isus răstignit. Data realizării iconostasului nu este cunoscută, dar stilul în care a fost realizată pictura panourilor este tot unul specific artei populare. În vara anului 1866, Mihai Eminescu, în drumul său spre Blaj, a trecut și prin Tîrgu-Mureș. Se spune că și-a găsit adăpost peste noapte tocmai în pridvorul bisericuței de lemn și că sunetul clopotelor l-a inspirat când a scris: „clopotul cel dogit gemea bolnav în turn și toaca se izbea de stâlpii clopotniței...”. Bibliografie: Ioan Eugen Man, Tîrgu-Mureș, istorie urbană de la începuturi până în 1850,Tîrgu-Mureș, Ed. Nico, 2006, pp. 210-211. Traian Popa, Monografia orașului Târgu Mureș,Tîrgu-Mureș, Fundația Culturală "Vasile Netea",2005 (prima ediție 1932), pp. 234-244. Nicolae Băciuț, Nicolae Gheorghe șincan, Biserica de lemn „Sfântu Arhanghel Mihail”, Ed. Nico, Tîrgu-Mureș, 2006. Autor: Maria Orosan-Telea

 

Facebook Twitter
Cultură În Mureș
Descriere - Cultura.inmures.ro este o platformă culturală a județului Mureș, care promovează evenimente, proiecte și inițiative artistice din domeniile cinematografiei, teatrului, muzicii, literaturii și artei vizuale. Site-ul oferă informații utile despre instituțiile, organizațiile și persoanele implicate în viața culturală a județului, precum și despre oportunitățile de finanțare, participare și colaborare în domeniul cultural.
Piața Republicii, Nr. 41
+40 745.992.463
Târgu-Mureș
540110
România
[email protected]