• Astăzi, 24.02.2017
  • Educație în Mureș
  • Vederi în Mureș
  • în Mureș
  • Revista Tuș
  • Republic Production
  • AMPER - Asociația pentru Minți Pertinente
  • POL - Partidul Oamenilor Liberi

Cetatea Sighișoarei

Cetatea Sighișoarei este  cea mai spectaculoasă și mai bine păstrată cetate medievală din Transilvania. Anumite scrieri istorice vorbesc despre întemeierea așezării cândva la sfârșitul secolului al XII-lea, însă prima atestare documentară datează din anul 1280, când Sighișoara este menționată într-un document sub denumirea de Castrum Sex. După cucerirea Transilvaniei de către maghiari, regele Geza al II-lea va aduce în zonele limitrofe coloniști germani care întemeiază așezări și se implică în apărarea granițelor regatului. Printre aceste așezări ale sașilor, întemeiate în decursul secolelor XII-XIII, se numără și Sighișoara. Sașii erau națiune privilegiată în Transilvania, cu dreptul de proprietate garantat de regalitate, iar în secolul al XIV-lea scaunele săsești vor primi autonomie teritorială deplină, având o organizare independentă de cea a statului maghiar.

Nucleul burgului sighișorean a fost fortificat în decursul secolului al XIII-lea, după invaziile devastatoare ale tătarilor, prin construirea zidurilor de incintă. Cu toate acestea, Sighișoara apare atestată ca cetate abia în 1367: civitas de Seguswar. Era centrul Scaunului Schässburg, din care mai făceau parte șaisprezece sate.

 Un rol extrem de important în dezvoltarea economică dar și social-politică a cetății l-au avut breslele meșteșugărești. Breslelor transilvănene, printre care și cele din Sighișoara, le va fi reînnoit statutul printr-un document din 1376. Se face referire cu această ocazie la 19 bresle care grupau în organizarea lor un număr de 25 de meserii.

În decursul secolului al XV-lea cetatea dobândește forma sa actuală cu zidurile de incintă crenelate, cu drumurile de strajă, cu cele 14 turnuri și 5 bastioane dintre care astăzi s-au mai păstrat 9 turnuri și 2 bastioane. În interiorul zidurilor existau 164 de locuințe și 13 clădiri publice.

Turnul cu Ceas
Cel mai important turn al cetății este Turnul cu Ceas, cel care străjuiește intrarea principală în cetate. De-a lungul timpului au avut sediul aici cele mai importante instituții ale administrației publice, organele justițiare, corpul de gardă, dar și închisoarea și depozitul de armament. Spre deosebire de celelalte turnuri, acesta nu a aparținut unei anumite bresle ci întregii comunități. Una dintre principale atracții ale edificiului este faimosul ceas cu figurine.

Turnul Fierarilor
A fost ridicat în anul 1631 în locul vechiului Turn al Bărbierilor.  Este plasat în apropierea Bisericii Mănăstirii și servea apărării acesteia. Fiind ridicat pe o pantă abruptă de deal, dinspre cetate pare masiv dar destul de redus ca înălțime.  Turnul a ars în marele incendiu din 1676 și a fost refăcut ulterior. 

Turnul Frânghierilor
Acest turn este unul din cele mai vechi edificii ale Sighișoarei, fiind și singurul turn locuit din cele păstrate până azi. A fost ridicat pe zidurile vechii cetăți și a fost distrus în anul 1241. Forma actuală o are din anul 1305 și este unul din puținele turnuri neatinse de incendiul din 1676. Din punct de vedere strategic, a făcut parte din vechea fortificație de pe vârful dealului.

Turnul Măcelarilor
Aflat în vecinătatea Turnului Frânghierilor, pe latura vestică a cetății, Turnul Măcelarilor datează din secolul al XV-lea. Porțiunea din  zidul cetății dintre cele două turnuri s-a păstrat intactă. Turnul Măcelarilor are aspect de Renaștere, o prismă octogonală supraînălțată pe un plan hexagonal pentru a obține câmp de tragere peste micul bastion de artilerie din fața sa.

Turnul Cojocarilor
Se află la mică distanță de Turnul Măcelarilor și datează probabil tot din secolul al XV-lea. . A fost distrus în timpul incendiul din 1676 și refăcut ulterior. Construit pe o baza patrulateră, este modest ca arhitectură și ca dimensiuni.

Turnul Croitorilor
A fost construit tot în secolele XIV- XV. Parterul este străbătut de două ganguri carosabile, care se puteau închide prin porți masive de fier. În anul incendiului,1676, în acest turn se găseau, în afara de importante cantități de cereale, praf de pușcă, precum și proiectile. În urma incendiului praful de pușcă a explodat, iar partea superioară a turnului împreună cu unul din ganguri au fost distruse. În 1935 bolta a fost readusă la forma inițială, iar gangul a fost redeschis circulației.

Turnul Cizmarilor
Marchează extremitatea nord-estică al zidului cetății. și acesta a fost afectat de incendiul din 1676, și a fost reclădit în forma actuală în 1681. În partea din față se găsea un bastion care a fost demolat ulterior. Ca arhitectură prezintă influențe ale stilului baroc și astăzi găzduiește stația locală de radio.

Turnul Cositorarilor
A fost construit odată cu zidul cetății și avea o poziție strategică pentru apărare. Turnul a fost refăcut în repetate rânduri, datorită numeroaselor  distrugeri pe care le-a suferit. Are un aspect arhaic dat de consolele proeminente de la ultimul nivel. În fața turnului se află cel mai bine păstrat bastion. El poartă încă urme de gloanțe din timpul asediului curuților, de la 1704-1706. Turnul Cositorarilor este legat de Turnul Tăbăcarilor prin Galeria Arcașilor din care se apără partea sud-vestică a orașului.

Turnul Tăbăcarilor
Se află pe latura de sud-est a zidului cetății. Este atât de modest încât nici nu pare să fi fost turn de apărare. Analizând forma și poziția retrasă în spatele zidului se poate deduce că ridicarea lui a avut loc cândva în secolele XIII-XIV.

Bibliografie:
Erich Dubowy- Sighișoara un oraș medieval, București, Ed. Tehnică, 1957, pp. 101-126.
Vasile Drăguț- Cetatea Sighișoarei, București, Ed. Meridiane, 1968.

Autor: Maria Orosan-Telea