• Astăzi, 30.03.2017
  • Educație în Mureș
  • Vederi în Mureș
  • în Mureș
  • Revista Tuș
  • Republic Production
  • AMPER - Asociația pentru Minți Pertinente
  • POL - Partidul Oamenilor Liberi

Biserica din Deal

Biserica din Deal, avându-l ca protector pe Sf. Nicolae, a fost ridicată în perioada 1345-1525 și este unul dintre cele mai importante monumente arhitecturale din Cetatea Sighișoarei, dar și unul dintre cele mai reprezentative edificii ecleziastice în stil gotic din Transilvania. Existența unei cripte romanice, din secolul al XIII-lea, sub corul construcției actuale constituie dovada faptului că pe acel loc a existat în trecut o biserică mai veche. Mormintele păstrate în interiorul criptei datează din secolele XVI-XVIII.

Biserica este de tip hală cu un turn masiv plasat pe latura vestică. Forma asimetrică a turnului este rezultatul înglobării unui vechi donjon al cetății în masa zidăriei. Tipul de biserică hală este întâlnit pentru prima dată în spațiul transilvănean la corul bisericii din Sebeș, la sfârșitul secolului al XIV-lea. A fost aplicat ulterior în cazul Bisericii Sf. Mihail din Cluj și al Bisericii Negre din Brașov.

O serie de elemente arhitecturale încadrează Biserica din Deal în stilul gotic: corul prelung, bolțile pe ogive în rețea, ferestrele cu deschideri în  formă de arc frânt, decorate cu profiluri din piatră traforată, contraforturile care susțin zidurile exterioare, deschiderea și profilul bogat al ancadramentelor portalurilor. La exterior, pe latura sud-estică a corului, se păstrează sculpturi care alcătuiau probabil o scenă mai amplă a închinării magilor. Acestea sunt cu atât mai valoroase cu cât se numără printre puținele  sculpturi gotice în piatră din Transilvania.

Decorarea pereților interiori cu frescă a fost realizată în 1488 de pictorul Valentin care, înainte de anul 1500, a deținut și funcția de primar al orașului Sighișoara. Pictura a fost acoperită în anul 1776, cu ocazia unor reparații. Dintre scenele rămase până astăzi, o compoziție destul de amplă este Judecata de apoi de pe peretele navei nordice. Compoziția surprinde prin complexitatea ei, dar și prin modul de redare inovator, conform tendințelor Renașterii. 

Mobilierul bisericii a fost realizat de vestitul artist Johannes Reychmuth care a trăit la Sighișoara în secolul al XVI-lea și care a creat mobilier în stil Renaștere. Un alt element foarte valoros este tabernacolul din piatră traforată, datând din secolul al XV-lea și fiind una dintre cele mai frumoase sculpturi gotice decorative din Transilvania. Altarul poliptic cu reprezentarea Sfântului Martin datează din secolul al XVI-lea și provine probabil dintr-un altar sighișorean. Stilul picturii de pe panouri se încadrează în faza de trecere de la gotic la Renaștere.

O amplă restaurare a bisericii a avut loc în 1934, când s-au descoperit picturile murale acoperite cu var în anul 1776. Înfățișarea actuală este rezultatul restaurărilor din perioada 1991-2004, realizate de  Fundația Messerschmitt din München. Ultimele săpături arheologice au avut loc în anul 2001, ocazie cu care s-au descoperit în partea de N-V a clădirii o serie de morminte din epoca migrațiilor.

Bibliografie:
Erich Dubowy, Sighișoara, un oraș medieval, București, Ed. Tehnică, 1957, pp. 110-126.
Vasile Drăguț, Cetatea șighișoara, București, Ed. Meridiane, 1968.

Autor: Maria Orosan-Telea