Opinie

Stratford Upon Avon, decembrie 2009. Un fel de haltă englezească în ploaia perpetuă a Angliei. Toate drumurile duc la... Shakespeare. Strada Shakespeare îşi aşteaptă vizitatorii cu casa Shakespeare, ceainăria Shakespeare, Giftshopul Shakespeare, Pub-ul în care, zice-se, şi-ar fi băut minţile marele Will. Totul duce înspre Shakespeare.
Firesc, intru în Giftshop. Mă gândesc la cadouri pentru cei de acasă. Nişte vederi, în serie ce-i drept , dar sunt vederi, un cadou drăguţ. Sau, mai bine, un tricou cu chelia lui Shakespeare. E numai 10 lire. Dar sunt toate la fel. Toate 20, pe mărimi, aceeaşi culoare. Oare să iau un breloc? E tot cu chipul lui Shakespeare. Un mulaj de plastic. Zeci de capete Shakespeare la 1 liră. Stai aşa. Am găsit!!! Şosetele Shakespeare. Deja mă văd la examenul de regie, punând picior peste picior, iar de sub tivul pantalonilor îmi apare chipul Marelui Will. Totuşi, nu mă lasă sufletul să îmi bag aşa, picioarele, în faţa lui. Aşa că, renunţ şi trec strada la magazinul de ceaiuri şi cafea. Cumpăr trei cutii de ceai cu 7 lire. Şi una de cafea. Pentru întrebuinţare proprie. Asta e. M-am scos!
Kitshul ne urmăreşte peste tot, oriunde am merge. Este o pandemie urâtă ce îşi întinde zona de influenţă şi în locurile în care ne aşteptăm mai puţin. Ce facem? Ne supunem lui şi îi acordăm dreptul la existenţă sau încercăm să ne "vaccinăm"?

Autor LaurenÅ£iu Blaga