Clădirea care adăposteşte una dintre cele mai importante colecţii de carte veche din Transilvania a dobândit forma actuală între anii 1799 şi 1803 prin extinderea unei locuinţe şi adaptarea ei la rolul de bibliotecă, pe care îl deţine şi astăzi. Contele Sámuel Teleki, personalitate care s-a remarcat prin erudiţia sa,  a fost deţinătorul înaltei funcţii de cancelar al Transilvaniei. Este legat de zona Mureşului prin origini şi prin faptul că îşi petrece o perioadă din viaţă la reşedinţa personală din Dumbrăvioara (localitate aflată la doar câţiva kilometri de Tîrgu-Mureş). La începutul secolului al XIX-lea înfiinţează prima bibliotecă din oraş, punând la dispoziţia publicului cele 40.000 de volume ale sale, dintre care unele sunt ediţii unicat, publicate de tipografii renumite din Europa. Acestui fond iniţial i se vor adăuga de-a lungul timpului alte colecţii importante, ajungând în prezent la un număr de 250.000 de volume.

În 1785, contele cumpără casa  aflată la colţul străzii Bolyai cu strada Borsos Tamás, de la baroneasa Rhédey Kata, născută Wesselényi. La momentul achiziţiei, clădirea era în formă de „L” şi nu avea decât un etaj. Începând cu anul 1797 vor fi elaborate mai multe planuri în vederea extinderii sale. Arhitecţii implicaţi în acest proiect sunt Ernst Koch şi Ugrai László, ambii de origine vieneză. Planul ales de conte este în final cel propus de către Koch, execuţia fiind încredinţată transilvăneanului Antal Türk. Acesta moare înainte de începerea lucrărilor, astfel încât contele se vede obligat să găsească un alt constructor. Cel care se va ocupa în continuare de ridicarea bibliotecii este Schlaff Ignáz, acesta elaborând la rândul său două variante de planuri.

Deşi a fost construită în două etape relativ îndepărtate în timp, clădirea are un aspect unitar, forme echilibrate şi armonioase, încadrându-se stilistic în curentul barocului târziu transilvănean. Planul final este de forma literei „U”, cu latura stângă uşor deviată faţă de axa perpendiculară. Intrarea se face dinspre strada Bolyai, printr-un gang cu boltă semicirculară care duce direct în curtea interioară. Spre curte, pe latura scurtă şi pe o parte din latura lungă, cea veche, se deschid atât la etaj, cât şi la parter arcade semicirculare sprijinite pe stâlpi masivi. Cea mai impresionantă parte a clădirii este extremitatea aripii noi, unde se află sala mare a bibliotecii, având o elevaţie ce cuprinde atât parterul, cât şi etajul. Are o structură arhitectonică elegantă, cu calote boeme sprijinite pe două şiruri de stâlpi profilaţi şi cu o galerie deschisă prin arcade la nivelul etajului.

Pentru a decora această sală sunt comandate lucrări de pictură şi sculptură. Marele portret al contelui Teleki, amplasat vis-a-vis de intrarea în sală, a fost realizat de pictorul Tusch János şi îl înfăţişează pe comanditar la o vârstă înaintată, îmbrăcat în haine nobiliare şi având în preajmă atribute specifice activităţilor sale de persoană cultivată. Cadrul în care apare personajul este alcătuit dintr-un interior cu câteva obiecte de mobilier şi o draperie învolburată, redată cu tehnicile specifice picturii baroce. Busturile din bronz ale contelui şi soţiei sale, Zsuzsanna Bethlen Iktári, sunt realizate în anul 1805 de sculptorul F. Thaller. Celelalte portrete înfăţişând clasici greci, figuri istorice sau personaje mitologice au fost realizate de sculptorul vienez Mathias Mayer.

Restul încăperilor sunt de dimensiuni mult mai mici, amplasate în general în două şiruri paralele şi având ca sisteme de acoperire bolţi cilindrice cu penetraţii, bolţi susţinute de arce dublouri sau calote boeme. Accesul de la parter spre etaj se face printr-o scară mare de lemn situată în zona intrării în sala mare a bibliotecii.

La exterior faţada principală are un aspect simplu, singurele articulări ale zidurilor făcându-se prin lezenele ce delimitează cinci registre. Se remarcă faptul că edificiul avea în trecut două porţi de acces situate simetric faţă de axul median al faţadei. Una dintre acestea a fost zidită ulterior, rămânând doar cea dinspre latura veche a clădirii. Ferestrele sunt de formă dreptunghiulară, fără ancadramente puternic profilate. Acoperişul prezintă tipul de pantă frântă, întâlnit şi la alte construcţii baroce din oraş.

Bibliografie:
Ioan Eugen Man, Tîrgu-Mureş, istorie urbană de la începuturi până în 1850, Tîrgu-Mureş Ed. Nico, 2006, pp. 228-242.
Sebestyén Spielmann Mihály, Telekiana în vol. "Tîrgu-Mureş, oraş al artelor", volum editat de Primăria Tîrgu-Mureş în colaborare cu revista "Vatra", pp. 171-184.

Autor: Maria Orosan-Telea