• Astăzi, 18.02.2018
  • Educație în Mureș
  • Vederi în Mureș
  • în Mureș
  • Revista Tuș
  • Republic Production
  • AMPER - Asociația pentru Minți Pertinente
  • POL - Partidul Oamenilor Liberi

Poezii de Nichita Stănescu

17-06-2016 - | Poezii

Cântec fără răspuns 

 

De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,

care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie

în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,

mereu fragedă, mereu unduitoare?

 

De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă

ca firul de iarbă ce taie în două luna văratecă,

azvârlind-o în ape, despărţită de ea însăşi

ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?...

 

De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,

soare căprui răsărindu-mi peste umăr,

trăgând după el un cer de miresme

cu nouri subţiri fără umbră?

 

De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,

care-n loc de sunete

goneşte-n jurul inimii mele

o herghelie de mânji cu coame rebele?

 

De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,

vârtej de-anotimpuri colorând un cer

(totdeauna altul, totdeauna aproape)

ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger.

 

Lună în câmp 

 

Cu mâna stângă ţi-am întors spre mine chipul,

sub cortul adormiţilor gutui

şi de-aş putea să-mi rup din ochii tăi privirea, 

văzduhul serii mi-ar părea căprui. 

 

Mi s-ar părea că desluşesc, prin crenge,

zvelţi vânători, în arcuiţii lei

din goana calului, cum îşi subţie arcul.

 

0, tinde-ţi măna stângă către ei

şi stinge tu conturul lor de lemn subţire

pe care ramurile i-au aprins, 

suind sub luna-n seve caii repezi 

ce-au rătăcit cu timpul, pe întins. 

 

Eu te privesc în ochi şi-n jur să şterg copacii

În ochii tăi cu luna mă răsfrâng...

şi ai putea, uitând, să ne striveşti în gene

dar chipul ţi-l întorn, pe braţul stâng.