• Astăzi, 18.02.2018
  • Educație în Mureș
  • Vederi în Mureș
  • în Mureș
  • Revista Tuș
  • Republic Production
  • AMPER - Asociația pentru Minți Pertinente
  • POL - Partidul Oamenilor Liberi

Ilinca Bernea

12-04-2016 - | Poezii

1. Un manuscris găsit sub ghețuri

Acela care se îmbrățișa cu pământul și surâdea pietrelor
până la disperare
Acela care scormonea în noapte după amprentele focului
în timp ce marile ninsori se prăbușeau peste el
Acela trebuia să fie fericit

Undeva de cealaltă parte a soarelui scheletul zărilor se
sfărâma
Câteva voci (poate de lebădă) se auzeau apoi se îngropau
sub ecouri
Acolo, la limita depărtării, o mână-i făcea semne, dispărea
Apele liniștii înghețau


Dintr-un alt țurțure, cenușiu, picurau clipele întunecate
Dar el continua să surâdă cutremurat de vedenii
El continua să fie fericit
Lumina plângea în zdrențe pe la porțile altora
Pe când el scria într-un ziar de noapte:
”mi-e dor de tot
ce nu există“
Câteva păsări îi duceau în plisc alinarea promisă
Cerul se surpa și cădea peste ele
peste El
Care trebuia cu tot dinadinsul să fie fericit. . .

2. Duhul Iernii

Se spune că anotimpurile revin
Se spune că unele ceasuri merg în sens invers acelor de
ceas
S-a întors la mine iarna care-a trecut
Chiar și aceste cuvinte le-am mai rostit odată
Sub cearcănul serii în aerul tremurat
Sau poate că tu le-ai rostit sau poate mi s-a părut

Te simt cum aluneci lunatic și trist
Prin ochii iernii ca un vis de vară
Nu vreau să mai aud cum trece timpul
Vechile lacrimi s-au prefăcut în icoane

Și în puterea nopții ne desprindem de lucruri
Începem opera de restaurare

Iarna își repetă ca o flașnetă înfriguratul cântec
Și aceleași ninsori nesfârșite cad între noi

Dă-mi stetoscopul să aud ce muzică mai mocnește în tine...
Sunetele se varsă în beznele în care se petrece mișcarea
lentă a lumilor
În noile lămpi e lumină bătrână
Trece Duhovnicul cu un vraf de poeme în mână
Ne înapoiază stările pierdute, fostele partituri ale iubirii

Clipele îndepărtate se întorc ca păsările migratoare
Prin puterea nopții ne retragem în podul palmelor
Și-n sihăstria tainei noastre ne jucăm de-a nemuritorii

Afară oasele lumii troznesc și îngână o muzică deșartă
O spaimă fără obiect clatină zidurile
Clatină cerul
Clatină timpul
Zările, șubrede, se prăbușesc

Dar în puterea nopții Duhul Iernii ne umple de cântece
Există ceasuri care bat în amintire
Strânge-mă tare în brațe cine știe câtă poveste ne-a mai
rămas
Cine știe ce vânt o să ne despartă
Ce crivăț o să ne înghețe
Ce stele se vor stinge în sfeșnicele noastre
Ce anotimp hain ne va jefui de cântece, de ninsori
Ține-mă-n brațe, ține-mă-n vis
Să așteptăm cuminți să se oprească singur ceasul
Să așteptăm în podul palmelor, în chilia iubirii
Să ne găsească răsăritul de pe urmă
Dormind cu capetele sprijinite de harpă.