• Astăzi, 22.11.2017
  • Educație în Mureș
  • Vederi în Mureș
  • în Mureș
  • Revista Tuș
  • Republic Production
  • AMPER - Asociația pentru Minți Pertinente
  • POL - Partidul Oamenilor Liberi

Revolta culturală - Filarmonica

26.11.12 | Opinie RO

Am auzit întotdeauna doar cuvinte de laudă la adresa acestei instituții și am trecut pe lângă ea de nenumărate ori și totuși, deși iubesc muzica bună, n-am îndrăznit niciodată să-i calc pragul. Vorbesc desigur despre Filarmonica de Stat din Târgu-Mureș, unde în fiecare joi pe la ora șapte se strânge o mulțime sobră, bine parfumată și cu nasurile-n vânt.

Am avut de destule ori ocazia să aud vorbindu-se despre „tinerii din ziua de azi” care nu apreciază cultura și nu merg la filarmonică sau teatru. și sunt de acord cu această afirmație într-o oarecare măsură. Da, există tineri care nu apreciază deloc cultura, aceiași tineri care beau bere pe stradă și ronțăie semințe în fața blocului. Dar ei sunt copiii părinților cu aceleași obiceiuri, așa că hai, să nu dăm vina pe generație. Să luăm deci în considerare doar tinerii cărora cultura le inspiră un sentiment de bine și să-i lăsăm pe ceilalți în ignoranța lor. De ce tineri cărora le place muzica clasică, artiști amatori sau orice alt tânăr care cochetează cu arta și cultura ocolește filarmonica? Evident nu pot pune teatrele în aceeași categorie pentru că teatrele sunt pline de tineri seară de seară.

Revenind la întrebarea „De ce nu merg tinerii la filarmonică?” am să răspund din punctul meu de vedere, presupunând că o bună parte din tinerii cărora le place muzica bună au aceleași motive ca și mine. În primul rând aș da vina pe promovare: singurul motiv pentru care eu știu când au loc concerte este marea neagră de oameni îmbufnați care ies la pauză să fumeze. Deși niște afișe există, sunt prea sofisticate ca să înțeleagă și omul de rând ce se întâmplă. În plus afișele astea sunt atât de rare încât în loc să le vezi la fiecare colț de stradă, până te saturi și mergi să vezi ce se întâmplă de fapt la o filarmonică, trebuie mai degrabă să le cauți. Mai mult, le lisește o informație prețioasă pe care n-am găsit-o nici măcar pe site: prețul. Da, e banal dar ca și elev, student sau om de rând cu salar minim pe economie, nu îmi e tot una cât voi plăti la intrare. și știu, puteam merge să întreb dar judecând după figurile acre ce stau instalate în fiecare joi în fața Palatului Culturii, n-am catadicsit să intru și să întreb.

Cel de-al doilea lucru care mă ține acasă e faptul că mersul la filarmonică pare atât de sofisticat și destinat doar oamenilor care știu cu exactitate ce se întâmplă la astfel de evenimente, că eu m-aș simți din alt decor, stânjenită și doar să le calc pragul. În locul unei atmosfere calde și primitoare, care să te invite înăuntru, pare mai degrabă o petrecere cu invitați. Totuși asta nu se aplică tuturor filarmonicilor: Filarmonica din Timișoara spre exemplu își scoate soliștii pe scările din fața clădirii să cânte și încânte trecătorii și să le deschidă apetitul pentru concertele simfonice. Situația nu e așadar pierdută.

Cel de-al treilea motivîmi contrazice în totalitate introducerea dar să zicem că eram sarcastică. Al treilea meu motiv se bazează pe cuvintele auzite din gura cuiva care nu încerca să-mi formeze mie o părere ci pur și simplu își exprima revolta. Într-un proiect în care acel cineva încerca să implice și filarmonica din Târgu-Mureș și din care filarmonica ar fi câștigat în cel mai rău caz, popularitate și din care nu avea nimic de pierdut, ea, filarmonica sau el, cine o conducea pe atunci, refuză să participe deoarece inițiatorul nu era dispus să îi ofere o sumă de bani care să îl „impulsioneze”. Nu pot spune decât că povestea asta n-a trezit în mine decât un sentiment de greață amestecată cu regret. Speram ca măcar cei care se ocupă cu ceva prețios precum arta să nu se mai gandească la bani, se pare totuși că m-am înșelat.

Așadar dorința mea arzătoare de a vedea cum arată un concert la filarmonică s-a stins sau aș putea spune, n-a avut niciodată prilejul să se formeze. și da, motivele mele sunt subiective dar atâta timp cât îmi petrec serile de joi acasă, subiectivitatea e irelevantă. Între timp publicul filarmonicii e același săptămână de săptămână de ani buni, la fel ca și concertele din câte am auzit iar eu aștept cu răbdare să se găsească totuși ceva care să mă facă să îmi doresc să merg la filarmonică și mai ales să aflu cât mă va costa intrarea.

 

Anna GAL