• Astăzi, 18.10.2017
  • Educație în Mureș
  • Vederi în Mureș
  • în Mureș
  • Revista Tuș
  • Republic Production
  • AMPER - Asociația pentru Minți Pertinente
  • POL - Partidul Oamenilor Liberi

Vara asta, drumurile Asiei duc la Târgu-Mureș

Shayan Rizwan: 22 de ani, din Pakistan, studiază Business Management
Herlina Tri Ukami: 19 ani, din Indonezia, studiază Contabilitate
Joan Leung: 20 ani, din China, studiază Contabilitate
Enya Zhou: 26 ani, din China, a studiat Inginerie și Drept
Inderpal Virk: 24 de ani, din India, studiază Design Vizual în Canada

Cei cinci studenți internaționali se află în Târgu-Mureș prin intermediul organizației studențești AIESEC, pentru a susține sesiuni interactive pe diferite teme elevilor din liceele mureșene. Ei se afla aici de cel puțin două săptămâni, timp în care au avut ocazia sa călătorească prin Transilvania și să își formeze o impresie despre oraș și despre țară. După cum se vede din răspunsurile lor, părerile sunt împărțite:

1. De ce România?
Herlina: N-am vrut să merg unde merge lumea de obicei, în Europa de Est... vroiam ceva nou, așa că m-am sfătuit cu niște prieteni și i-am întrebat unde aș putea să mă duc. Ei mi-au spus de România, Ungaria și Polonia. Organizația AIESEC din România a fost prima care mi-a răspuns și uite-mă aici!
Shayan: În principiu am vrut să trăiesc într-o cultură nouă și să cunosc oameni noi, să înțeleg mentalități diferite. Asta s-a întâmplat încă din primul minut trăit aici.
Inderpal: Această țară mi-a stârnit interesul încă din prima clipă de când am aflat de existența ei. Cuvântul „România” în sine are o latură romantică și părți ascunse ale unei epoci de demult.

2. Ce știați despre România înainte să veniți aici?
Joan: Sinceră să fiu, nu știam nimic pentru că nu este în topul celor mai „tari” locuri de vizitat. Prieteni de-ai mei care au mai fost mi-au spus multe despre frumusețile naturale ale țării.
Enya: Dintre toți cunoscuții mei eu sunt prima care am venit în România și frumusețile naturale erau singurul lucru de care știam. Voi avea „dificila” sarcină de a le-o prezenta pe 10 iulie, când mă voi întoarce acasă.
Herlina: M-am documentat serios înainte să ajung aici. stiam despre Dracula și despre dragoni (în cărțile Harry Potter se spune că dragonii vin din Transilvania) precum și despre perioada comunistă.
Inderpal: Înainte să ajung aici, știam despre legendele vampirilor, despre Vlad Å¢epeș, despre bisericile gotice, despre berea ieftină, fetele frumoase, tradițiile, frumusețile naturale ale satelor.







3. Prima impresie
Shayan: Păi... nu una prea bună pentru că am dat de un taximetrist „drăguț” în București, dar odată ce am ajuns în Mureș oamenii m-au făcut să mă simt ca acasă, nu ca un musafir.
Joan: Deși este un oraș foarte mic, îmi plac foarte mult oamenii, cu excepția romilor. Nu-mi plac aceștia pentru că mereu vin să-mi ceară bani și sunt foarte nepoliticoși. Uni chiar au pus mâna pe mine, pe geanta mea, cerându-mi bani și speriindu-mă.
Enya: M-a surprins faptul că soarele apune atât de târziu! În China la ora 19 se întunecă.
Herlina: Mi s-a părut interesant faptul că străzile miros foarte bine! Toată lumea miroase bine! Folosiți toți același parfum?
Inderpal: Prima impresie a fost una bună. Bucureștiul mi-a amintit de India, în special de New Delhi, care e de asemenea aglomerat. Până și mirosul Bucureștiului m-a făcut să mă simt acasă și în siguranță.

4. Târgu-Mureș
Shayan: În comparație cu orașul meu natal, Karachi (un oraș mare, cu prea mulți oameni, prea multe mașini, aglomerat, zgomotos și poluat), aici am găsit liniștea/ pacea de care aveam nevoie. E un oraș micuț, simplu, foarte frumos.
Inerpal: Târgu-Mureș e un oraș simplu și drăguț, comparându-l cu alte orașe ale acestei țări. Am descoperit aici cea mai bună mâncare românească.



5. Ceva schimbări?
Shayan: Absolut nimic! Poate taximetriștii (glumind) ! Dar nu, pentru mine e perfect așa cum e.
Joan: Da, faptul că magazinele se închid devreme în fiecare zi. Cred că oamenii ar putea să muncească mai mult!
Herlina: Călătorind prin România am descoperit clădiri vechi și locuri frumoase, pe care, însă, cei de la conducere nu le întrețin și nu le promovează. Drumurile din zonele cu atracții turistice nu sunt foarte bune și unele clădiri, dacă ar fi restaurate, ar fi la fel de frumoase ca cele din Praga sau Viena.
Inderpal: În calitate de turist, aș schimba viața de noapte de-aici. Consider că ar trebui să fie mai multe locuri în care să poți ieși seara. Străzile ar trebui să fie pline de viață în timpul nopții, cu mai multe evenimente artistice și culturale (mai ales în weekend). De asemenea, aș promova mai mult ceea ce acest oraș are de oferit.

6. Te-ai mai întoarce în Târgu-Mureș?
Shayan: Pot să mă mut aici? Serios!
Joan: Eu m-aș întoarce în România, dar nu neapărat în Târgu-Mureș. Mi-ar plăcea să văd alte orașe în care nu am reușit să ajung.
Inderpal: Da, mă voi întoarce în curând.

7. Ceva diferențe?
Herlina:  Da, faptul că orașul este foarte simplu și se poate ajunge ușor la destinații, în timp ce în Jakarta autobuzele nu au stații sau rute fixe, nu au nici program și e cam periculos. Oamenii de aici se plâng de transportul în comun, dar în comparație cu orașul meu, credeți-mă, e chiar bine!
Inderpal: Cea mai mare deosebire pe care am găsit-o a fost  mâncarea. Mâncarea românească nu are așa o mare varietate de sortimente precum cea indiană.
În România,  oamenii conduc mașini, în India oamenii preferă bicicletele. În India, pietonii pot trece strada pe oriunde doresc, în timp ce aici există treceri de pietoni bine stabilite.În India, templele noastre, indiferent de religie sunt pline cu oameni, fiind deschise continuu. Am fost uimit să văd că în România, chiar și bisericile mari erau goale, iar oamenii merg foarte rar în aceste locuri.

Sinceritatea și naturalețea răspunsurilor primite ne-au făcut să conștientizăm frumusețile orașului și țării noastre, să ajungem la concluzia că a te bucura de ceea ce ai nu este un simplu clișeu, ci un adevăr uitat de mulți dintre noi. 

interviu realizat de

Muscă Alexandra și Miclea Mădălina


După ce realizați schițele, urmăriți în continuare evoluția lor în atelier? Despre oamenii din atelier ce ne spuneți?
Realitatea este că fără oamenii din spatele scenei nici un spectacol nu ar vedea luminile rampei. Ei, sculptorii, modelatorii, tâmplarii și croitorii prin specificul muncii lor execută fiecare piesă care compune un obiect (decor sau păpușă). Tot ei execută sistemele tehnice ale mecanismului interior al unei păpuși după ce studiază desenele mele tehnice, cotate la mărime reală. După ce totul este executat „la alb” intervin eu cu adaosurile necesare, costum, încălțăminte, păr, ochi, urechi, pictură etc. Adică, finisez și dau aspectul final al păpușii, însuflețite ulterior de actorul păpușar. Cel mai important colaborator în realizarea unei concepții scenografice este sculptorul și constructorul de păpuși. Ei creează actorul interpret numit păpușă.
În acest stadiu de lucru, chem copii care se apropie curajoși de păpuși, le iau în mâini și aflu dacă sunt sau nu pe drumul cel bun. Le acceptă din start sau le găsesc defecte. În general nu m-am întâlnit cu critici aspre din partea lor. Am remarcat că sunt atrași, în general, de păpușile cu trăsături ferme, clare, păpuși bine, frumos finisate și foarte mobile. Impresia lor, mă ajută mult la tușa finală, la ultimă trăsătură de pensulă. Eu sunt un scenograf foarte exigent cu mine însămi, nu pot să trimit în scenă un obiect, fie el păpușă sau element de decor fără să-l finisez conform cu stilul și gustul meu artistic. În timpul repetițiilor, când se presupune că din punctul meu de vedere totul este gata, constat că tot mai am ceva de adăugat sau eliminat din dorința mea de a servi cât mai bine ideile regizorale și actoricești. Dar odată cu premiera spectacolului termin și eu cu retușurile, gata! Spectacolul este ca un copil care s-a născut, a crescut sub oblăduirea creatorilor și pleacă apoi să înfrunte realitatea vieții…

Vedeți dumneavoastră, meseria mea nu ar avea finalitate dacă nu ar exista această „specie” de artiști, minunați, cu iubire de păpușă, adica actorii păpușari. Dacă nu ar exista ei, să anime și să dea glasul și sufletul lor păpușilor executate de mine, munca și gândurile mele ar rămâne suspendate în eter, nevalorificate, neștiute de nimeni.

Un personaj favorit?
M-ați întrebat de personaje favorite, nu cred că pot numi unul. Sunt multe …, le iubesc pe toate, sunt toate cele născute și văzute de ochii minții mele și care au iesit la rampă în spectacole semnate la rubrica scenografie, Eugenia Tărășescu Jianu.
 
Lucrați pentru Teatrul Național de Operă și Balet Oleg Danovski din Constanța, am înțeles că ați colaborat și colaborați și cu alte teatre.
Da. Eu sunt un scenograf care a abordat toate genurile teatrale- iubesc opera și baletul, lucrez foarte mult în teatru dramatic – în ultima perioadă lucrez la Teatrul Național din Cluj. Ultimele premiere le-am avut în 2010 – 2011 cu „Revizorul” de Gogol și „Zenobia” de Gelu Naum în regia Monei Chirilă Marian, dar locul în care mă relaxez și trăiesc fericiri este teatrul de păpuși. Din totdeauna în momentele de derivă artistică m-am refugiat în teatrul de animație. Navighez între aceste genuri de teatru frecvent din 1970 până astăzi în fiecare an pe lângă un spectacol de teatru sau operă am montat și unul de păpuși.

Cum ajungeți să realizați scenografia unui spectacol?
Regizorii care m-au solicitat și care au colaborat cu mine de-a lungul timpului sunt prietenii mei de suflet și minte dintotdeauna. Ei au acceptat modul meu personal de abordare și au folosit-o cu succes, spun eu, și nu numai eu, dovadă cronicile scrise după fiecare premieră și premiile obținute la festivaluri ale acestui gen teatral. Stilul de gândire și creațiile artistice ale fiecărui coleg regizor, în parte, au dat originalitate și unicitate spectacolelor semnate de ei.
Consider că am un înger păzitor artist și el la rândul lui, deoarece m-a condus în preajma unora dintre cei mai importanți regizori de teatru și teatru de păpuși din țară. Fiecare spectacol are imaginile și discursurile sale regizorale, fiecare este o experiență artistică unică.

Regizorul dă indicații în ce privește concepția scenografică? Dacă are gata scenografia, păpușile, ce mai face regizorul?
Regizorul nu dă indicații în concepția scenografică. În discuțiile avute în timpul elaborării concepției regizoral-scenografice se crează o simbioză între gândurile regizorului și imaginația scenografului care conduc la actul final, spectacolul. Procesul de gândire este total diferit în spectacolul de teatru de păpuși față de celelalte genuri teatrale.
În teatru regizorul lucrează cu personaje vii – actorii - pe când în teatrul de păpuși lucrează cu personaje care sunt formate din păpuși inerte, cu forma și chipul gândite de scenograf și cu viața pe care i-o dă mânuitorul. Acesta este miracolul care se numește teatru de păpuși.

După ce terminați lucrul la un spectacol și are loc premiera, mergeți să-l vedeți? La ce vă gândiți atunci?
Evident că iau parte la premieră alături de întreg colectivul artistic, reprezintă finalitatea muncii noastre de creație.

Un copil are nevoie de fantastic, de personaje și jucării, copilul dumneavoastră a avut această resursă chiar în mama lui, cum a fost?
Fiecare copil este special, fiecare copil are lumea lui fantastică. Eu pot să fiu fericită că, de multe ori, acești copii cu lumea lor diferită s-au adunat laolaltă și au trăit în cadrul spectacolului, alături de personajele create de mine la fel de intens. Nu  pot spune că fiica mea a avut parte de atenția mea specială, este înzestrată nativ cu o fantezie bogată și cred că tot ce s-a întâmplat în jurul ei a ajutat-o să devină omul minunat de acum. Fiica mea ca și nepoata mea de nouă ani și-au exprimat fantezia prin desen. De multe ori păpușile create de mine s-au născut mai întâi și întâi pe foile desenate sau pictate de ele.


Această selecție de spectacole ce înseamnă? Cumva o listă de preferințe, de realizări scenografice preferate?
Selecția de spectacole pe care v-am anexat-o, fără să specific de ce (scuze!!) înseamnă o parte din activitatea mea pe scenă. Am renunțat să le mai enumăr pe cele din perioada de dinainte de revoluție. Fiecare din titlurile înșiruite înseamnă un nou punct de pornire în cariera mea, cu fiecare regizor cu care am colaborat am mai cucerit o dată publicul și critica de specialitate. Cu fiecare spectacol am câștigat un prieten regizor și mulți prieteni adulți sau copii. Chiar și dumneavoastră sunteți printre prietenii câștigați în urma vizionării spectacolului „Pinocchio”.
Toate spectacolele de teatru de păpuși enumerate au fost încununate cu premii naționale si internaționale la festivaluri și gale de teatru de păpuși.

Selecție spectacole:
Motanul încalțat, regie Tudor Chirilă, Premiul pentru scenografie la Festivalul de teatru Botoșani 1990, Gala Națională a Păpușarilor 1991
Tinerețe fără bătrânețe, regie Mona Marian, Premiul pentru scenografie la Festivalul de teatru de păpuși Gulliver, Galați 1991
Cerbul, de C. Gozzi, regie Mona Marian, Premiul pentru spectacol la Gala Națională a păpușarilor, Cluj 2008
Zurinca, regie G. Cadariu, Premiul pentru spectacol și scenografie la Gala intenațională a păpușarilor, Cluj Napoca 2005
Califul Barză, regie Oana Leahu, Premiul pentru spectacol și premiul pentru scenografie la Gala Internațională a păpușarilor, Cluj Napoca 2005
Povestea celor trei potocale, de C. Gozzi, regie Georgeta Lozincă, Premiul pentru scenografie la Gala Națională a păpușarilor, Cluj 2010

În final, vreau să vă rog să mă scuzați. Nu am exercițiul scrisului, îmi este mai ușor să verbalizez. Sunt într-o perioadă aglomerată și nu prea reușesc să mă concentrez pe problemele pe care mi le-ați indicat. Sper să fie satisfăcător ceea ce v-am răspuns.
Vă mulțumesc pentru tot,
Gina Jianu

Eu vă mulțumesc foarte mult că ați acceptat să îmi răspundeți.

 

Mediana Stan