• Astăzi, 19.10.2017
  • Educație în Mureș
  • Vederi în Mureș
  • în Mureș
  • Revista Tuș
  • Republic Production
  • AMPER - Asociația pentru Minți Pertinente
  • POL - Partidul Oamenilor Liberi

(In)certitudini poetice, interviu cu Elena Katamira

 

Dat fiind valul de poezie care a apărut în ultima vreme, am încercat să deslușim unele lucruri, ce e cu acest val, de ce a apărut și dacă în aceast val putem stabili niște repere pentru poezie, deși avem conștiința că nu vom ajunge niciodată la un tipar, nici la o convergență totală a definițiilor, dar ca orice artă poezia are mobilitatea ei, există o parte care fâlfâie liberă care scapă mereu de orice criterii comentarii și reguli. Aici nu putem ști, poate cu cât această parte rebelă este mai mare, cu atât poezia poate fi mai extraordinară... dar aici intrăm din nou în ceață. Oare criticii literari să fie farurile călăuzitoare? Am crezut că da, până când am citit opiniile unui critic despre o carte a unui tânăr poet, criticul a scris mai întâi că această carte  face parte din poezia mare, apoi a revenit și a spus că s-a înșelat, că nu e poezia mare, ci poezia oarecare. Aici trebuie menționat că și criticii sunt oameni, așadar mai greșesc și ei. Iată reperele pe care le dezbatem aici, sperând să aflăm ce trebuie să așteptăm de la o poezie atunci când o citim. Cei care ne ajută la stabilirea acestor repere sunt poeți, cititori, critici, pentru că arta e un bun de consum.

Elenei Katamira ne răspunde la câteva întrebări esențiale despre poezie.

De ce scrieți poezie? Ce credeți că este poezia?


Din dependență, din necesitate, din pasiune, din plictis, din dragoste.
Poezia e magie, cunoaștere, comunicare, revelație și mister. Autocunoaștere. E o construcție care nu se mai termină. Un limbaj universal. O cale.

Credeți că poezia folosește un limbaj prin care poetul reușește să vorbească  despre lucruri care altfel ar fi inefabile?


Poetul codifică și decodifică realități și le repune în circuit într-un limbaj personalizat. Poetul creează și recreează acest limbaj la nesfârșit, este instrumentul său.

Care credeți că sunt criteriile unei poezii? Spuneți o trăsătură a poeziei pe care trebuie să o aibă un text pentru a fi poezie.


Cititorul își alege poezia. Poezia își alege cititorul la rândul ei. Nu orice enunț versificat poate fi poezie. Și totuși criteriile pot fi formale. Când te regăsești într-o oglindă știi că acolo este o oglindă. la fel și poezia, simți că acolo e poezie când tu ești într-un fel acolo, frânturi din universul tău.

Poezia e veche de când lumea dar ce este nou acum în sfera poeziei este un curent puternic al scrierii de poezie. Ce credeți despre valul acesta al hobby-ului numit scris, descoperim că foarte mulți oameni în jurul nostru scriu poezie, credeți că sunt toți poeți sau există o nevoie de a scrie, mai mare ca oricând?
Cred că există o nevoie de poezie, dar mai ales de a scrie poezie, scrisul ca terapie, ca eliberare, ca protest, ca deconstruire și reconstruire a sinelui, a lumii. Cei care scriu inclusiv socializează prin poezie.

Credeți că poezia poate schimba cu ceva lumea, dacă fiecare om devine poet, trezindu-se acei senzori ai sensibilității, oamenii ar trăi mai estetic? Sigur că toate artele ar putea contribui la acest lucru, dar poezia are o particularitate, este un limbaj, și fiecare om având o limbă, este cea mai la îndemână pentru manifestarea unei arte, a artei limbajului, mai mult sau mai puțin izbutite.

Poezia este o energie puternică și cred că are potențialul să schimbe cel puțin viziunea asupra vieții. De fapt ea este proiecția spiritului celui care o scrie, a poetului, iar poetul este prin definiție un vizionar. Poezia este un exercițiu al minții și atunci când practici acest exercițiu da, devii mai sensibil și mai receptiv la universul în care trăiești. Poezia îți arată frumosul și urâtul deopotrivă. Nu cred că te face nici mai bun nici mai rău, ci mult mai sensibil.

 

Elena Katamira pentru cultura.inmures.ro